Sentiment nemilos

Sentiment nemilos

Sharare Peacock (sursă: Hajar Fiuzi)

Acest text în memoria lui Sharare Peacock a fost oferit blogului Podul Persan al Prieteniei de către mama sa, Hajar Fiuzi.

Îndrăgita și blânda mea Sharare! 

Mă aflu în fața portretului ei creat de artista Mujgan, care i-a pictat cu măiestrie figura dulce și ochii plini de speranță. În fiecare moment îmi pierd echilibrul și inteligența…

Mă gândesc: cum trăiesc în zilele în care sunt atât de departe de tine! Totul poate fi experimentat, dar fără tine nu pot. 

Inconștient vorbesc cu mine însumi: de ce ai plecat, nu e corect? Și parcă mi-ai răspuns: ce se poate face, așa e soarta.

Copila mea, știi ce mi-a făcut soarta? După câteva secole, insignifianța mea a început să simpatizeze cu Hafez, care compusese versuri atât de superbe, plângând pentru fiul său, versuri – fructul inimii sale…

Într-adevăr, în mod ironic, soarta m-a păcălit și pe mine!

Draga mea Sharare a fost sensul vieții mele, dragostea mea. A ars, în tăcere!  Așa cum scrie Saadi în poemele sale despre dragostea fluturelui pentru lumină….lumina lumânării…Arde, dar nu scoate nici un sunet!

Ai fost inteligentă și prudentă. Biblia notează: “În multă înțelepciune este multă întristare”. Cu tine am fost fericit, fără tine sunt amară! Viața mea este neagră!

Saadi spune: A intrat cu laptele mamei mele și a ieșit cu sufletul meu. Toată viața mea n-am ridicat capul din mahmureală că tot nu-ți găsesc un înlocuitor în inima mea! Hei, lumină în ochii mei, acum unde ești?

Shalk spune: Cel care îmi îmbată sufletul fără vin, unde este?

Fiica mea, ce ți-au spus de te-au făcut să taci? Ce vin ți-au dat de ți-ai pierdut mințile?

În imaginația mea îți aud vocea lucioasă.

  Spui, alungă din capul tău gândul la mine, o, mamă iubită!

Iar eu îți răspund: “Capul meu este gol de gândul la tine, dar cu inima mea ce voi face?”.

Plâng în fața portretului tău, vorbesc cu o lumânare aprinsă…

Hei, lacrimă, mergi mai încet, că durerea e multă!

Hei, lumânare, arde mai încet, căci seara lui Molavi e lungă!

Hafez spune: În cercul destinului, situația este următoarea: distrugerea Cerului vine din răutatea ta. Tirania este metoda voastră de lungă durată!

Hayyam spune: Hei, pământ, dacă îți sparg pieptul, se vor vedea prea multe perle zăcând acolo…

Draga mea Sharare!

Te iubesc ca o imagine a mării, ca un buchet de flori parfumate! 

Sunt un pește care se duce la țărm. Te iubesc ca apa mării. 

Zâmbește, hei, floare înflorită a ființei! Te iubesc pe tine și numai pe tine!

Mohammed Sadachi spune: Într-o zi cu zăpadă și iarnă m-am dus la mormântul copilului meu. Dintr-o dată m-a luat amețeala, m-am lovit de piatra de mormânt și mi-a curs sânge.Așa că, cu capul însângerat, am mers acasă. O femeie săracă stătea sub scări, spunând binecuvântări – cerșind. M-am apropiat de ea. M-a întrebat de ce aveam capul însângerat. I-am spus că ar fi fost mai bine dacă capul meu ar fi fost sub pământ și inima mea nu ar fi fost rănită. Domnul a luat-o pe fiica mea lângă El. Dacă la rugămintea mea poți să o vezi pentru un minut, voi sta în locul tău și îți voi da tot ce am. Femeia m-a întrebat dacă mai am un copil? I-am spus că am un fiu; mi-a spus: “Trăiește pentru el”. Fiica ta a fost foarte bună, dar dacă va vedea starea ta și durerea ta, va fi amărâtă și întristată! 

Știu – în fiecare zi, mii de tineri mor în lume cu diferite ocazii. Înțeleg durerea mamelor lor! Cu toate acestea, rațiunea mea nu-mi domină inima.  Îmi amintesc de versul poetului Parvin Etesami: Regulile lumii sunt: Cine vine va pleca! După ce pleacă, își lasă și numele bun…! 

Atunci ar trebui să imităm acest verset:

Acolo unde se dă o judecată, rezultatul este SMERENIE!

Din însemnările tatălui lui Sharare

Aceste rânduri pe care le scriu astăzi, miercuri, 29 septembrie 1999, sunt cele mai tragice, dramatice, dureroase și triste zile din viața noastră. Mai mult, se întâmplă în anii noștri de adult și ne va însoți până în ultimele zile.

Fiica noastră, Sharare, cu două zile înainte de 29 septembrie, se afla într-un spital din Hamburg, în Germania, departe de noi toți și în stare gravă. Plină de tristețe și durere, ea părăsește această lume.

Născută la 30 mai 1956, în septembrie 1975 a plecat la Londra, în Marea Britanie, pentru a studia. La 18 august 1979, s-a căsătorit cu un tânăr englez din Londra, un coleg de-al ei de la Universitatea de Arhitectură. În 1984, căsnicia lor nu a reușit să dureze și s-a transformat într-o prietenie lungă, pură, cordială și prietenoasă. Din 1995 până în 1999, fiica noastră a locuit în cea mai mare parte a timpului în Bulgaria și a mers periodic în Anglia.

Pe 31 august 1999, la ora 15.30, în ciuda dezacordului nostru, a luat un avion spre Hamburg pentru a studia la Colegiul de Arte Frumoase, unde se înscrisese.

Marți, 27 septembrie 1999, la ora 12.00, facultatea Colegiului ne-a anunțat decesul ei în spital. Se pare că pe 24 septembrie a fost internată în spital și a murit înainte de ora 12.00, pe 27 septembrie.

Sharare era ca flăcările unui foc. În scurta ei viață a vrut să zboare din ce în ce mai sus pentru a ajunge la munții înalți ai cunoașterii. Era un vultur care, odată ajuns în vârful muntelui, vârfurile îndepărtate o atrăgeau spre ele.  În cele din urmă , ea a fost arsă de flăcările soarelui, contopindu-se cu eternitatea…. dar strălucind peste noi de pe firmament!

Foto: (sursă: Pixabay, CC0)

Citește în limba engleză!

Citește în limba bulgară!

Citește în limba persană!

Abonează-te la canalul blogului Podul Persan al Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter! El are și canal din Telegram.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s