Imagine în cuvinte dintr-o călătorie în Iran
Prof. Alexander Fedotov
Textul acesta este acordat blogului Podul Persan al Prieteniei de către vaduva profesorului Alexander Fedotov – Snejana Todorova-Fedotova. Alexander Fedotov era un orientalist bulgar de origine rusă, care a fost specialist în Asia de Est, dar și în spațiul mongol și tibetan. El de asemenea avea simpatie reciprocă pentru iranieni, indieni și alte popoare din Est.
Din păcate, ambele mele călătorii în Iran au fost oficiale. Spun “din păcate” pentru că nu am avut niciodată ocazia să mă plimb singură prin Teheran, Isfahan sau Shiraz. Mi-am dat seama cu mult timp în urmă că, dacă vrei să simți spiritul unei țări, al unui popor, trebuie să te “lași dus”, să încerci să înoți cu curentul, nu să “lupți” cu asaltul tradițiilor, obiceiurilor și gusturilor locale.
Am aterizat la Teheran de ambele ori noaptea: avionul zboară deasupra orașului timp de 30-40 de minute și îți spui: cum trebuie să fie acest oraș care nu are nici început și nici sfârșit. Teheranul s-a dovedit a fi aproape nesfârșit; nu poți nici să te plimbi prin acest megalopolis de zece milioane de locuitori, nici să îl vezi pe tot. Am găsit câteva locuri “pentru mine” în ea: partea centrală, unde se află Ministerul Afacerilor Externe și câteva muzee magnifice din jurul său, inclusiv Muzeul Coranului; piața din Teheran, din care am văzut probabil doar o sutime; Muzeul de Artă Modernă. În general, Teheranul este un oraș oarecum fără chip; nu veți găsi nicio moschee sau mausoleu istoric, cu excepția, poate, a mormântului ayatollahului Khomeini, care a devenit un loc de pelerinaj pentru milioane de iranieni.
Recomand tuturor celor care se hotărăsc să viziteze Iranul să meargă la Isfahan, un oraș de renume mondial și de o frumusețe universală. Te simți bine acolo și uneori, la temperatura potrivită, chiar ca în paradis! Străzile sale umbroase sunt un loc ideal pentru o discuție dulce, iar numeroasele ceainării cu narghilele aromate sunt ceva de neuitat! Trebuie să adaug aici faimoasele minarete legănate, Palatul Hasht Behesht, podurile unice, cel mai vechi datând din secolul al XIII-lea! Grădinile din Isfahan sunt excepționale cu lacurile lor, în apa cărora se pot vedea palate magnifice! La fel cum cerul albastru privește în cupolele albastre ale nenumăratelor moschei.
Cel mai frapant lucru din Isfahan este piața aparent nesfârșită din centrul orașului. Iranienii îl numesc meidan-e Imam. Se spune că a fost una dintre cele mai mari piețe din lume în secolul al XIX-lea – 500 m pe 165 m. Aici se află Marea Moschee, numită și Masjed-e Imam sau Masjed-e Abbasi. Un alt monument arhitectural unic din piață este Palatul Ali Kapu, care a fost construit în timpul domniei lui Shah Abbas I. În apropiere se află Palatul Chekelsotun, al cărui nume “cu patruzeci de coloane” este condiționat și simbolic. În realitate, există doar optsprezece coloane, dar acestea sunt aranjate astfel încât, reflectate în apă, creează o iluzie vizuală de patruzeci.
Piața Isfahan este, de asemenea, situată în piața menționată mai sus, unde, spre deosebire de piața din Teheran, meșteșugarii continuă să lucreze așa cum o făceau cu sute de ani înainte ca eu să îi văd. S-au scris zeci de cărți despre această piață. Sunt convins că, chiar dacă s-ar mai scrie zeci, descrierea nu ar fi completă. Piața orientală, piața orientală, este chintesența Orientului, este sufletul Orientului, inima sa, mușchii și plămânii săi, rănile și durerile sale… Isfahan este orașul imamilor și al maeștrilor, iar Shiraz este orașul poeților.
Ne-a întâmpinat cu o răcoare de seară abia perceptibilă, un cer negru cu milioane de stele sclipitoare și speranța de a vedea mausoleele celor mai faimoși poeți persani și, bineînțeles, Persepolis – “Orașul persanilor”. La fel ca și Isfahan, Shiraz are un aer unic: aici se află grădinile sale, asemănătoare paradisului, mausoleele rafinate ale lui Hafez și Saadi, care au contribuit, alături de Omar Khayyam, Firdousi, Rudaki, Nizami și alții, la faima mondială a literaturii persane, străzile și piețele frumoase. După cum spune Natalina Ivanova, care a scris cea mai minunată carte despre Iran în țara noastră, “Persia este țara poeziei. Prin poezie, omul iranian își exprimă orice sentiment, orice gând; nu există aproape nicio situație de viață pe care să nu o poată repeta în versuri.”
Persepolis este situat la 40 km de Shiraz. Călătoria până acolo este plăcută, mai ales dacă este făcută dimineața, înainte ca soarele să cuprindă întregul univers. Apropiindu-mă de locul drag, mi-am dat seama că, ca întotdeauna, imaginea reală depășește cu mult orice presupunere: chiar și după 2500 de ani, orașul arată maiestuos. Arhitectura clădirilor care au supraviețuit sau a fragmentelor din ele este impresionantă; tehnica sculpturilor și a basoreliefurilor este unică. Aici se simte cel mai bine influența culturii elenistice. Influența care poartă adesea numele lui Alexandru cel Mare. Totuși, aceasta este doar o influență, deoarece civilizația persană continuă să își dezvolte caracteristicile esențiale și astăzi. Ele sunt fără de sfârșit; le puteți vedea cu ochii și le puteți simți în cuvintele iranienilor. Iranul continuă să fie unul dintre cele mai importante fenomene culturale ale timpului. Imaginea lumii nu este completă fără Iran.
Foto: Persepolis văzut dintr-un deal (sursă: Podul Persan al Prieteniei)
Citește în limba engleză!
Citește în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Persan al Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter! El are și canal din Telegram.
The Persian Bridge of Friendship - Персийският мост на приятелството - Podul Persan al Prieteniei - پل دوستی فارسی 