Un interviu cu autorul și traducătorul iranian despre specificul literaturii “angajate” prerevoluționare și despre schimbările postrevoluționare din literatura iraniană
Vladimir Mitev
Fereydoun Majlessi este un fost diplomat, care a lucrat la Washington DC și la Bruxelles în cadrul comunității europene înainte de Revoluția iraniană din 1979. De atunci, a fost manager și antreprenor, precum și scriitor și traducător. I-a tradus în limba persană pe Gore Vidal și Robert Graves. În prezent, este jurnalist independent, editorialist și expert în politică externă.
Domnule Majlessi, în perioada prerevoluționară a Iranului monarhist, intelectualii disidenți iranieni s-au deschis către mase și au creat ceea ce unii numesc “literatură angajată” (adabiat-e moteahed), iar alții “literatură proletară”. Aceștia scriu adesea despre probleme care se referă la muncitori, lupta socială, justiție socială etc. Cum este văzută contribuția acestei literaturi din perspectiva vremurilor de astăzi?
Sunt de acord cu faptul că majoritatea intelectualității iraniene de dinainte de revoluția islamică din Iran era cuprinsă de o nostalgie de stânga la nivel mondial, asemănătoare cu mișcările care s-au manifestat în mai 1968 în Franța și care au fost atât de apreciate de intelectualitatea iraniană și de studenții universitari iranieni din Iran și din afara țării. Aceștia credeau în propaganda justiției și în sloganurile democratice importate din Uniunea Sovietică vecină. Ei credeau într-un fel de realism socialist precum cel prescris de Andrei Jdanov, infamul consilier literar al epocii Stalin din Uniunea Sovietică. Ei și-au numit producțiile literatură angajată sau proletară sau intelectuală. Majoritatea scriitorilor și poeților erau membri sau simpatizanți ai Partidului Comunist “Tudeh”’ și falsificau nu doar producția de orientare liberală, ci și pe cea care nu era de stânga, precum și pe cea a creatorilor. Faptul de a fi de stânga sau pro-comunist era considerat un prestigiu și astfel s-a reflectat în produsele lor culturale. Astăzi, și mai ales după căderea Uniunii Sovietice, deși majoritatea intelectualității iraniene se consideră în general și în mod natural ca fiind o secțiune ușor la stânga a spectrului social, ei încearcă să se elibereze de capcanele ideologice și se simt liberi să scrie ceea ce simt și doresc. Ei nu încearcă să adopte ceea ce presiunile sociale și ideologice le impun.
În Iranul anilor ’80 și ’90 au avut loc schimbări care se reflectă în literatură. Un semn de îndepărtare de literatura angajată/proletară pare a fi romanul “Dimineața de după” (Dimineața mahmură) de Fattaneh Haj Seyed Javadi. Care este schimbarea pe care o reprezintă acest roman față de literatura de dinainte de revoluție?
Acest roman este scris de o doamnă iraniană intelectuală și educată, provenind dintr-o familie foarte cultivată. Ea nu era o persoană din burghezie sau proletariat! Cartea ei a fost foarte bine primită de toate tipurile de cititori și de diferite medii sociale, pentru că ea a discutat un eveniment foarte natural: o tânără drăguță dintr-un mediu cultivat care se îndrăgostește de un ucenic țăran tânăr și chipeș, dar analfabet, dintr-un sat îndepărtat, fără niciun fel de cultură și modă, care lucrează la un atelier de tâmplărie pe lângă care tânăra trecea în fiecare zi. S-au căsătorit împotriva voinței familiei ei… Povestea nu are un final fericit. Căsătoria s-a destrămat după ce fata a fost abuzată și, de asemenea, s-a ales cu remușcări din cauza manierelor sociale primitive ale băiatului și ale părinților săi fără educație. Când cartea a devenit best-seller, criticii au început să le spună autorilor rivali că nici ei înșiși nu au reușit să obțină un asemenea succes în timpul vieții lor intelectuale! Cartea a fost criticată mai ales ca fiind una anti-proletară și o carte banală, simplă.
Una dintre cele mai înalte personalități ale literaturii de la noi, comparând conținutul cărții cu condiția iraniană actuală, după revoluția de sorginte preponderent țărănească, mi-a spus că romanul seamănă foarte mult cu propria noastră soartă! Să ne îndrăgostim de ceva promițător pentru justiție socială și democrație, dar aflăm că există un moment în care divorțul este soluția! Nu avea nimic de-a face cu discursurile proletariatului sau ale burgheziei.
Judecând după literatură și după condițiile sociale actuale, cine este clasa socială progresistă astăzi – muncitorii, clasa de mijloc, intelectualii (inclusiv lucrătorii din domeniul cunoașterii și creatorii) etc.?
Cred că astăzi o nouă generație a fost crescută în mare parte din aceiași părinți din mediul rural care au salutat cândva revoluția islamică. Acest public este alfabetizat și prezent la nivel mondial prin telefoane inteligente la îndemână. Ei sunt de asemenea dezamăgiți, după 44 de ani trăiți într-o țară cu un potențial de a fi foarte bogată. Ei doresc să aibă un stil de viață mai bun, cel puțin în comparație cu condițiile de dinainte de revoluție.
Și intelectualii iranieni de astăzi se gândesc foarte mult la justiție socială. Aceștia se situează în cea mai mare parte în zona de stânga a spectrului social. Dar ei nu se consideră obligați să urmeze rețetele ideologice scrise din trecut pentru a rezolva problemele de acum și din viitor.
În ce măsură izbucnirea protestelor actuale din Iran a fost pregătită de literatura feministă, populară în perioada postrevoluționară, la fel cum Revoluția din 1979 pare să fi fost pregătită de literatura angajată/proletară din perioada pre-revoluționară?
Cred că educația și realizările sociale ale femeilor din Iran au contribuit în mare măsură la protestul lor actual. Chiar și literatura angajată de dinainte de revoluție a avut o pondere foarte mică în comparație cu schimbările sociale care au adus Revoluția Islamică în prima linie. Intelectualii din generația de stânga își exagerează ponderea și influența.
Foto: Doi importanți intelectuali iranieni prerevoluționari și un cuplu de familie – Simin Daneshvar și Jalal Al-e Ahmad (sursa: YouTube)
Citește în limba engleză!
Citește în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Persan al Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter! El are și canal din Telegram.
- Comunicaţie interculturală - Междукултурна комуникация - Intercultural communication
- Cărți - Книги - Books
- Feminism și drepturile femeilor - Феминизъм и права на жените - Feminism and women's rights
- Intelectuali - Интелектуалци - Intellectuals
- Interviuri - Интервюта - Interviews
- Iran - Иран - Iran
- Literatură - Литература - Literature
- Română
The Persian Bridge of Friendship - Персийският мост на приятелството - Podul Persan al Prieteniei - پل دوستی فارسی 