An online connection between the Persian-speaking world, Bulgaria, Romania and the rest – Онлайн връзка между персоговорящия свят, България, Румъния и останалите – Legătură online între lumea persofonă, Bulgaria, România şi celelalte – روابط انلاین بین دنیای فارسی زبان بلغارستان رومانیا و دیگران
Romanul iranian Vecinii și epoca lui Mohammad Mosaddegh, văzute prin prisma ideilor despre mase ale bulgarului Elias Canetti
Studia Europaea 2/2022, Babeș-Bolyai University (Romania), 30 December 2022
Vladimir Mitev
Rezumat
Mulțimea a jucat și continuă să joace un rol foarte important în politica iraniană în momente critice. Acest articol analizează rolul acesteia la mijlocul secolului al XX-lea, în special în timpul guvernării lui Reza Shah (1925-1941) și în mandatul lui Mohammad Mosaddegh (1951-1953). Articolul trece în revistă gândirea europeană despre mase, punând un accent deosebit pe ideile laureatului Nobel pentru literatură Elias Canetti, născut în Bulgaria. Canetti credea că mulțimea nu era întotdeauna o forță irațională, malefică, ci uneori juca un rol istoric pozitiv: atunci când cerea și promulga schimbări sociale. Este exact ceea ce s-a întâmplat în timpul lui Mosaddegh. O privire asupra acestor vremuri este făcută prin intermediul unor extrase din romanul iranian ,,Vecini’’ de Ahmad Mahmoud, dar și printr-o privire asupra presei din acea vreme și a scrierilor istorice ale lui Ervand Abrahamian.
The Iranian novel Neighbours and the times of Mohammad Mosaddegh, seen through the ideas about masses of Bulgaria-born Elias Canetti
Studia Europaea 2/2022, Babeș-Bolyai University (Romania), 30 December 2022
Vladimir Mitev
Abstract
The crowd has played and continues to play a very important role in Iranian politics at critical moments . This article looks at its role in the mid 20th century, especially during the times of rule of Reza Shah (1925-1941) and Mohammad Mosaddegh (1951-1953). The article reviews European thought about the masses, with special emphasis on the ideas of Bulgaria-born Nobel Laureate in Literature Elias Canetti. Canetti believed that the crowd was not always irrational, evil forces, but sometimes played a positive historical role: when it demanded and enacted social change. It is exactly what happened during the times of Mosaddegh. A look at these times is made through excerpts from the Iranian novel Neighbors by Ahmad Mahmoud, through a look at the press of that time and Ervand Abrahamian’s historical writing.
Back cover of Syros’ book (source: Sabin Drăgulin)
A review of Vasileios Syros’ book, Medieval Islamic Political Thought in Dialogue with the Humanist Tradition of the Italian Renaissance, edited by Sabin Drăgulin, translated from the English by Antoaneta Ancuța Brașoveanu. Iasi, Junimea Publishers, 2021
Alexandru Ionașcu
Professor and researcher Vasileios Syros’ study, Medieval Islamic Political Thought in Dialogue with the Humanist Tradition of the Italian Renaissance, a long and academic title, is, however, a first in a Romanian space that is not very open to comparative-multicultural projections of history, which is usually monopolized by conservative obsessions. Structured in three chapters and written in an academic style, with extensive footnotes and informative headings by Professor Sabin Drăgulin, it aims to provide as much information as possible for those wishing to broaden their knowledge of a niche subject. The study falls within the field of comparative political theory, more precisely the comparative approach to political theory, or rather, a rapprochement between cultural mentalities, doctrines and various political theories in the broad context of globalisation. Such research is not without its detractors, whose objections are valid and must therefore be taken into account. If we want to overlap two cultures, the first hurdle we will come up against will be language, especially if we are talking about different geographical areas such as Europe, South-East Asia or the Islamic world. As a first barrier, language shapes a society’s ‘internal logic’ and touches political systems, so that different cultures and societies are ‘effectively closed systems’. Which means that we can hardly get out of our unconscious assumptions or prejudices, if we try to compare different cultures such as “Western ideas with Arab or Chinese ones”, we run the risk of reflexively imposing our own “pre-existing categories”. If we cannot be neutral (we cannot place ourselves in a ”free-float” position, as Alasdair MacIntyre, a scholar quoted by Vasileios Syros, puts it), we do not float innocently above socio-cultural realities, so when we try to compare cultures, political doctrines and societies we risk distorting or even advancing imperialist agendas, in any case appearing culturally arrogant, as the Scottish-American philosopher points out.
Coperta de spate a cărții lui Syros (sursă: Sabin Drăgulin)
Recenzia cărții lui Vasileios Syros – Gândirea politică islamică medievală în dialog cu tradiția umanistă a Renașterii italiene, ediție îngrijită de Sabin Drăgulin, traducere din limba engleză de Antoaneta Ancuța Brașoveanu, Editura Junimea, Iași, 2021.
Alexandru Ionașcu
Studiul profesorului și cercetătorului Vasileios Syros, Gândirea politică islamică medievală în dialog cu tradiția umanistă a Renașterii italiene, un titlu, ce-i drept, lung și academic este, totuși, o premieră într-un spațiu românesc puțin deschis la proiecții comparativ-multiculturale asupra istoriei ce este, de obicei, acaparat de obsesii conservatoare. Structurat în trei capitole și redactat într-un stil academic, cu note de subsol extinse și titluri informative, realizate de profesorul Sabin Drăgulin au ca scop oferirea cât mai multor informații pentru cine dorește să își lărgească cunoașterea despre un subiect de nișă. Studiul se încadrează domeniului teoriei politice comparate, mai exact abordarea comparativă a teoriei politice sau și mai bine spus, o apropiere între mentalitățile culturale, doctrinelor și diverselor teorii politice în contextul larg al globalizării. O asemenea cercetare nu este lipsită de detractori, ale căror obiecții sunt valide și în consecință trebuie să fie luate în considerare. Dacă vrem să suprapunem două culturi, primul obstacol de care ne vom lovi va fi limba, mai ales dacă este vorba de spații geografice diferite precum zona europeană, Asia de sud-est ori lumea islamică. Ca primă barieră, limba modelează o ,,logică internă’’ a unei societăți și atinge sisteme politice, astfel încât diferitele culturi și societăți constituie ,,efectiv sisteme închise’’. Ceea ce înseamnă că noi nu prea putem ieși din presupunerile sau prejudecățile noastre inconștiente, dacă vom încerca să comparăm culturi diferite precum ,,ideile occidentale cu cele arabe sau din China’’, ne putem lovi de riscul de-a impune prin reflex propriile ,,categorii preexistente’’. Dacă nu putem fi neutri (nu ne putem plasa într-o poziție ,,free-float’’, cum se exprimă Alasdair MacIntyre, un cercetător citat de Vasileios Syros), nu plutim inocent deasupra realitățile socio-culturale, prin urmare, atunci când încercăm să comparăm culturi, doctrine politice și societăți riscăm să denaturăm sau chiar să avansăm agende imperialiste, în orice caz să apărem drept aroganți din punct de vedere cultural, așa cum arată filosoful scoțian-american.
Задната корица на книгата на Василеос Сирос (източник: Сабин Драгулин)
Рецензия на книгата на Василеос Сирос – “Средновековната ислямска политическа мисъл в диалог с хуманистичната традиция на Италианския ренесанс”, под редакцията на Сабин Драгулин, в превод от английски език на Антоанета Анкуца Брашовяну. Яш, Издателство Junimea, 2021 г.
Александру Йонашку
Изследването на професор и изследовател Василеос Сирос “Средновековната ислямска политическа мисъл в диалог с хуманистичната традиция на италианския Ренесанс”, дълго и академично заглавие, е все пак първо в румънското пространство, което не е много отворено към сравнително-мултикултурните проекции на историята, които обикновено са монополизирани от консервативни мании. Структуриран в три глави и написан в академичен стил, с обширни бележки под линия и информативни заглавия от професор Сабин Драгулин, той има за цел да предостави възможно най-много информация за тези, които желаят да разширят познанията си по една нишова тема. Изследването попада в областта на сравнителната политическа теория, по-точно на сравнителния подход към политическата теория, или по-скоро на сближаването между културните манталитети, доктрини и различни политически теории в широкия контекст на глобализацията. Подобни изследвания не са лишени от противници, чиито възражения са основателни и затова трябва да бъдат взети предвид. Ако искаме да припокрием две култури, първото препятствие, с което ще се сблъскаме, е езикът, особено ако става дума за различни географски области като Европа, Югоизточна Азия или ислямския свят. Като първа бариера езикът формира “вътрешната логика” на обществото и засяга политическите системи, така че различните култури и общества са “ефективно затворени системи”. Това означава, че трудно можем да се освободим от несъзнателните си предположения или предразсъдъци, ако се опитаме да сравним различни култури, например “западните идеи с арабските или китайските”, рискуваме рефлексивно да наложим собствените си “предварително съществуващи категории”. Ако не можем да бъдем неутрални (не можем да се поставим в позиция на “свободно плаване”, както казва Аласдър Макинтайър, учен, цитиран от Василеос Сирос), ние не се носим невинно над социокултурните реалности, така че когато се опитваме да сравняваме култури, политически доктрини и общества, рискуваме да изкривим или дори да подкрепим империалистически програми, като във всеки случай изглеждаме културно арогантни, както посочва шотландско-американският философ.
جامعۀ ایران تا پیش از انقلاب اسلامی بخشی از جریان جهانی اندیشهها بود و پدیدآورندگان آن از دستاوردهای اندیشۀ جهانی برای نقد واقعیت آن استفاده میکردند. برای مثال «نظریۀ وابستگیِ» معروف، که جهان را به یک مرکز توسعهیافتۀ صنعتی و یک حاشیۀ استثمارشده تقسیم میکند، برای درک مقالۀ «غربنشینی» جلال آل احمد (1961) بسیار بهکار آمد. مسیر توسعۀ ایران را با غلبه بر عقبماندگی تکنولوژیکی و اقتصادیِ ایجادشده توسط تابعیت شبهاستعماری ترسیم میکند.
به همین ترتیب، موفقیتهای موج دوم فمینیسم (که در دهههای 1960 و 1970 در غرب به اوج خود رسید) مبنای درک رمانی شد که در بستری کاملاً فرهنگی‑ایرانی نوشته شده بود. این رمان سووشون نام داشت و نوشتۀ سیمین دانشور بود.
تا پیش از دانشور، در ایران فقط مردان رمان مینوشتند، بنابراین میتوان دانشور را اولین زن رماننویس ایرانی دانست. این رمان از تکامل شخصی یک زن تحصیلکردۀ ایرانی میگوید که از تبعیت او از هنجارهای اجتماعی و نظم مردسالارانه شروع میشود و تا اعتراض آشکار او به وضعیت موجود ادامه مییابد.این تکامل براساس پویایی اخلاقی درونی قهرمانی اتفاق میافتد که هیچ الگو و پشتوانهای برای رهایی خود ندارد. او خود را از نظم ظالمانه رها میکند و پیشگام جنبش زنان ایران میشود. گرچه در زمان ما جنبش فمینیستی بهطور سنتی قوی است، اما در طول جنگ جهانی دوم، یعنی زمانی که کنش در رمان اتفاق میافتد، بهسختی درحال ظهور بود.
این مقاله درپی آن است که اثبات کند رمان سووشون از موج دوم فمینیسم در غرب الهام گرفته است، همچنین امواج فمینیسم را بررسی میکند، زندگینامۀ سیمین دانشور را ارائه میکند، ارجاعاتی به بخشهایی از رمان دارد و رهایی شخصیت اصلی زری را، که دانشور آشکارا با آن یکی میشود، تحلیل میکند. روش مورد استفاده را خواندن نزدیک مینامند.
این نکته حائز اهمیت است که تکامل معنوی زری در سووشون را عوامل متعددی تعیین میکنند که میتوان به این موارد اشاره کرد:
میل او به امنیت و یکپارچگی خانه و خانواده؛ تضاد میان تحصیلات درجهیک او در مدرسۀ انگلیسی شیراز و فساد و ویرانی ناشی از جنگ و اشغال جنوب ایران بهدست بریتانیا و درنهایت ظهور و سپس افزایش شجاعت زری برای مخالفت با نظم انسانساختهای که در آن او را جنس پستتر معرفی میکند.
این تحول که با پویاییهای درونی صورت میگیرد زری را متوجه این نکته میکند که اگر موضوع مدنظر او صرفاً روابط عمومی باشد، هرچه به آن اهمیت میدهد نابود میشود. او میداند که تا زمانی که جامعه مجبور به این کار نشود به او احترام نمیگذارد. با این حال، مخالفت او با قوانین تحمیلی، یک هوس زودگذر نیست، بلکه احساسی عمیقاً آگاهانه از نیاز به عدالت در جهانی است که درحال فروپاشی است.
سووشون، زمان اشغال ایران (1941)، یعنی دوران تفرقهافکنی در جنوب ایران، را بهتصویر میکشد. برخی برای کسب قدرت درتلاشاند تا با انگلیسیها همکاری کنند، عدهای از شرایط نابسامان جامعه سوءاستفاده میکنند و از قاچاق اسلحه سود میبرند، تعدادی علیه دولت توطئه میکنند و بعضی نیز یا با همهگیری تیفوس مبارزه میکنند و یا بیماران روانی را درمان میکنند. در این میان، زری تلاش میکند تا سرزمینش را بدون جنگ بهدست آورد. تفاوت زری با دیگران در این است که او برای خدمت به زندگی تلاش میکند، درحالیکه دیگران در خدمت قدرت هستند. البته این یکی از نشانههایی است که نشان میدهد سووشون با درک نقش زنان در جامعه و با مفاهیم موج دوم فمینیسم مطابقت دارد.
La società iraniana prima della Rivoluzione Islamica faceva parte del flusso globale di idee e i suoi creatori hanno utilizzato i successi del pensiero mondiale per criticare la loro realtà.
Ad esempio, la famosa teoria della dipendenza, che divide il mondo in un centro industrialmente sviluppato e una periferia sfruttata, è diventata fondamentale per comprendere il saggio scritto da Jalal Al-e Ahmad Occidentosis (1961). Il saggio delinea un percorso per lo sviluppo dell’Iran attraverso il superamento dell’arretratezza tecnologica ed economica create dalla subordinazione quasi coloniale.
Allo stesso modo, i successi della seconda ondata di femminismo (che ha raggiunto il suo apice in Occidente negli anni ’60 e ’70) sono diventati la base per comprendere un romanzo scritto in un contesto culturale prettamente iraniano, intitolato Savushun, di Simin Daneshvar. Daneshar è la prima scrittrice iraniana di romanzi poiché solo gli uomini hanno scritto romanzi prima di lei.
Il romanzo racconta l’evoluzione personale di una donna istruita, iniziando dalla sua subordinazione alle norme sociali e all’ordine patriarcale fino alla sua aperta protesta contro lo status quo. Questo sviluppo del personaggio principale avviene sulla base della dinamica etica interiore dell’eroina, che non ha modelli di ruolo, nessun supporto su cui fare affidamento per la sua emancipazione. Si libera dall’ordine oppressivo e, così facendo, diventa la pioniera del movimento delle donne iraniane. Al giorno d’oggi, il movimento femminista è tradizionalmente forte, ma durante la Seconda Guerra Mondiale, quando si svolge l’azione del romanzo, si è appena manifestato.
L’articolo dimostra che il romanzo Savushun è ispirato dalla seconda ondata di femminismo in ascesa in Occidente. In questo articolo vengono esaminate le ondate del femminismo, viene presentata la vita di Simin Daneshvar, sono riportate citazioni dal romanzo e viene analizzata l’emancipazione del personaggio principale, Zari, con il quale Daneshvar si identifica chiaramente. Il metodo utilizzato è chiamato close reading.
L’evoluzione spirituale di Zari in Savushun è guidata da diversi fattori: dal desiderio di sicurezza e integrità della sua casa e della sua famiglia, dalla contraddizione tra l’istruzione di prima classe, ricevuta presso la scuola britannica di Shiraz, e la corruzione e la devastazione causate dalla guerra nel sud del’Iran Britannico sotto occupazione, dalla comparsa e dall’intensificazione del coraggio di Zari di opporsi all’ordine creato da uomini privilegiati, in cui si identifica come inferiore.
Questa evoluzione avviene interamente con l’aiuto di dinamiche interne che fanno capire a Zari che se lei sarà semplicemente oggetto del giudizio pubblico, tutto ciò a cui tiene, sarà distrutto. Capisce che la società non la rispetterà finché non la costringerà a farlo. Allo stesso tempo, il suo disaccordo con le regole imposte non è un capriccio, ma un senso profondamente consapevole di giustizia in un mondo che crolla.
Ambientato durante l’occupazione del 1941, il romanzo descrive la divisione che si è creata nel sud dell’Iran: alcuni cooperano con gli inglesi nella loro ricerca del potere, altri approfittano della situazione precaria e del contrabbando di armi, un terzo gruppo di persone cospira contro il governo, mentre un quarto gruppo combatte l’epidemia di tifo o cura i malati di mente. In questo mondo in cui ognuno combatte a modo suo, Zari cerca di rivendicare un territorio libero dai disagi della guerra. Zari si sforza di servire la Vita, mentre gli altri personaggi servono il Potere. Questo è solo uno dei tanti segni che dimostrano che questo romanzo, comprendendo il ruolo delle donne nella società, corrisponde ai concetti della seconda ondata del femminismo.
Interview with the Iranian writer, living in Sweden about the current protests in Iran and about the importance of literature and feminism for their resilience
Vladimir Mitev
Mrs. Soleimani, how would you present yourself?
I am Rana Soleimani, a writer living in Stockholm. Since I left Iran in 2014, I have not returned to my country.
Since childhood, I always dreamed of becoming a writer. I studied economics at the university, but later due to my great interest in literature, I was able to become a member of the Iranian Literature Center.
My first book was a collection of stories (Lorca on Fereshte Street) was not allowed to be published because there were many problems with censorship and the Ministry of Guidance in Iran. After a period of two years, the book was published by removing many words and concepts from the book. For example, it is forbidden to refer to the sexual relationship between a man and a woman in the story, or to bring the word dog, alcoholic beverages, and also to infinity.
My second book was published in Stockholm and is called You Know, and the other one called Ulysses Syndrome, which is a novel, was published in London. The next book is called Zendebad Zendegi (Viva la Vida), which is the story of four women who are in Evin prison, and each of them is accused of a different crime. They are in prison and all four women are waiting for freedom and the subject of the book was very bitter and dark because it is about execution and women in the Islamic Republic of Iran. And the next book to appear is called One Day with Seven Thousand Elders, which is also about women and immigration.
Interviu cu o scriitoare iraniană care trăiește în Suedia despre protestele actuale din Iran și despre rolul literaturii și al feminismului în durabilitatea lor
Vladimir Mitev
Doamnă Soleimani, cum vă veți prezenta?
Sunt Rana Soleimani, o scriitoare care locuiește în Stockholm. De când am plecat din Iran, în 2014, nu m-am mai întors în țara mea.
Încă de când eram mică, am visat mereu să devin scriitoare. Am studiat economia la universitate, dar mai târziu, datorită interesului meu deosebit pentru literatură, am reușit să devin membru al Centrului de Literatură Iraniană.
Prima mea carte a fost o colecție de povestiri (“Lorca pe strada Fereshte”). Nu a fost permisă publicarea, deoarece au existat multe probleme cu cenzura și cu Ministerul Orientării Islamice din Iran. După o perioadă de doi ani, cartea a fost publicată, eliminând multe cuvinte și concepte din ea. De exemplu, era interzis să se vorbească despre relația sexuală dintre bărbat și femeie în poveste sau să se folosească cuvântul “câine”, să se scrie despre băuturi alcoolice.
Cea de-a doua carte a mea a fost publicată în Stockholm și se numește You Know, iar cealaltă, intitulată Sindromul Ulise, care este un roman, a fost publicată la Londra. Următoarea carte se numește Viva la Vida (“Trăiască viața”), care este povestea a patru femei care se află în închisoarea Evin și fiecare dintre ele este acuzată de o crimă diferită. Ele sunt în închisoare, iar cele patru femei așteaptă să fie eliberate, dar subiectul cărții era foarte amar și întunecat, deoarece este vorba despre execuții și femei în Republica Islamică Iran. Următoarea carte care va apărea se numește “O zi cu șapte mii de bătrâni”, care este, de asemenea, despre femei și imigrație.
Iranian society before the Islamic Revolution was part of the global flow of ideas, and its creators used the achievements of world thought to criticize their reality. For example, the famous “dependence theory”, which divides the world into an industrially developed center and an exploited periphery became fundamental to the understanding of Jalal Al-e Ahmad’s essay “Occidentosis” (1961). It outlines a path for Iran’s development by overcoming the technological and economic backwardness created by quasi-colonial subordination.
In the same way, the successes of the second wave of feminism (which peaked in the West in the 1960s and 1970s) became the basis for understanding a novel written in a purely Iranian cultural context, Simin Daneshwar’s Savushun. Daneshwar is the first Iranian novel writer as only men wrote novels before her. The novel tells of the personal evolution of an educated woman from her subordination to social norms and patriarchal order to her open protest against the status quo. This evolution of the main character takes place on the basis of the inner ethical dynamics of the heroine, who has no role models, no support on which to rely for her emancipation. She freed herself from the oppressive order and, in this sense, became the pioneer of the Iranian women’s movement. In our time feminist movement is traditionally strong, but during the Second World War, when the action in the novel takes place, it was barely emerging.
The article proves that the novel “Savushun” is inspired by the rising second wave of feminism in the West. It examines the waves of feminism, presents the life of Simin Daneshwar, follows with quotes from the novel and analyzes the emancipation of the main character Zari, with which Daneshwar is obviously identified. The method used is called close reading.
Zari’s spiritual evolution in Savushun is determined by several factors: her desire for security and the integrity of her home and family, the contradiction between her first-class education at the British school in Shiraz and the corruption and devastation brought about by the war in the occupied British Southern Iran, the emergence and intensification of the courage in Zari to oppose the man-made order in which she is identified as inferior. This evolution takes place entirely with internal dynamics that make Zari realize that if she is simply the object of public relations, everything she cares about will be destroyed. She understands that society will not respect her until she forces it to do so. At the same time, her disagreement with the imposed rules is not a whim, but a deeply conscious sense of justice in a collapsing world.
Under the occupation in 1941, the novel depicts how divisive times have come in southern Iran – some cooperate with the British in their quest for power, others take advantage of the precarious situation and profit from arms smuggling, third group of people conspire against the government, while fourth group of people fight the typhus epidemic or treat the mentally ill. In this world in which everyone is struggling in their own way, Zari is trying to regain territory free from the hardships of war. Zari strives to serve Life while the other characters serve power. This is just one of the many signs that demonstrate that this novel, with its understanding of the role of women in society, corresponds to the concepts of the second wave of feminism.
The Persian Bridge of Friendship - Персийският мост на приятелството - Podul Persan al Prieteniei - پل دوستی فارسی 