Category: Literatură – Литература – Literature

Lumea lui Shari

Lumea lui Shari

(foto: Pixabay, CC0)

În memoria lui Sharare Peacock

Prof. Alexander Fedotov

Textul acesta este acordat blogului Podul Persan al Prieteniei de către vaduva profesorului Alexander Fedotov – Snejana Todorova-Fedotova. Alexander Fedotov era un orientalist bulgar de origine rusă, care a fost specialist în Asia de Est, dar și în spațiul mongol și tibetan. El de asemenea avea simpatie reciprocă pentru Iran.  

Sharare Peacock – fiica lui Hajjar Fiouzi, era o iraniană remarcabilă cu multe talente și realizări care s-a stins în 1999. Mai mult despre ea poate fi citit aici

“Mi-ai răscolit mărțișorul din suflet, ai întors straturile, fraților noiembrie, decembrie, ianuarie. Așteptați să se topească zăpada. Așteptați să se topească carnea. Stai, stai, stai, stai, strigă carnea mea tăcută. Piele netedă ascunsă într-o altă piele, mă cauți, dar eu am dispărut, blocată în pupila ta: am dispărut, dizolvată în aer…”, așa începe romanul lui Shari Peacock, English as a Foreign Language. Aceasta a fost prima și… ultima ei carte publicată, care a reușit să fie lăudată în presa engleză (The Times, The Independent, Vogue) și să fie tradusă în limba bulgară.

Fiică a unor imigranți iranieni, Shari Peacock s-a născut în 1956 la Sofia, unde a crescut, a urmat o școală rusă și a studiat arhitectura. Și-a terminat studiile la Londra. Acolo și-a făcut un nume ca artistă, a predat la un colegiu de artă și a lucrat ca ilustratoare pentru mai multe reviste renumite. Ea face totul cu o ușurință neobișnuită, iar gama ei de interese este în continuă creștere: limbi străine, pictură, literatură artistică, balet. 

Shari Peacock aruncă literalmente în aer ideile noastre despre femeile iraniene: la vârsta adultă, ea, fiica unor musulmani, alege în mod voluntar ortodoxia. Comunicarea cu oamenii, și cu oameni foarte diferiți, dar din ce în ce mai interesanți, a devenit pentru ea sensul întregii sale vieți (aș adăuga doar că vorbea fluent cinci limbi – bulgară, farsi, rusă, engleză și germană). Pentru a dansa într-o companie de balet din Hamburg, și-a schimbat în mod deliberat ziua de naștere cu zece ani. Și a reușit, pentru că arăta cu adevărat mult mai tânără decât vârsta ei reală!

Continue reading “Lumea lui Shari”
Светът на Шари

Светът на Шари

(източник: Pixabay, CC0)

Спомен за една забележителна иранка, родена в София

проф.дфн Александър Федотов

Този текст е предоставен на блога “Персийски мост на приятелството” от вдовицата на професор Александър Федотов – Снежана Тодорова-Федотова. Александър Федотов е български ориенталист от руски произход, специалист по Източна Азия, а също и по монголското и тибетското пространство. Той също така изпитваше взаимни симпатии с иранците, индийците и много други източни народи.

Повече за живота на Шараре Пийкок, която почина в края на септември 1999 г. може да се прочете тук.

“Ти раздвижваш мъртвилото в душата ми, обръщаш пластовете, братята ноември, декември, януари. Чакай да се стопи снегът. Чакай да се разтопи плътта. Чакай, чакай, чакай, плаче безмълвната ми плът. Гладка кожа скрита в друга кожа, търсиш ме, но ме няма, забита в зеницата ти: изчезнала съм, разтворила съм се във въздуха…” – така започва романът “Английски като чужд език” на Шари Пийкок. Това бе първата и… последната й издадена книга, успяла да получи висока оценка в английска преса (“Таймс”, “Индипендът”, “Вог”) и да се преведе на български.

Дъщеря на ирански емигранти, Шари Пийкок е родена през 1956 г. в София, където израства, ходи в руско училище, а после следва архитектура. Довършва образованието си в Лондон. Там се изявява като художник, преподава в колеж по изкуствата, работи за няколко реномирани списания като илюстратор. Всичко й се отдава с необикновена лекота, а диапазонът на интересите постоянно расте: чужди езици, живопис, художествена литература, балет. 

Шари Пийкок буквално взривява нашите представи за иранските жени: на зряла възраст тя, дъщеря на мюсюлмани, доброволно избира православието. Общуването с хора, и то с много различни, но все интересни хора се превръща за нея в смисъла на целия й живот (само ще добавя, че тя свободно е говорела пет езика – български, фарси, руски, английски и немски). За да танцува в балетен състав в Хамбург, тя съзнателно променя рождената си дата с десет години. И успява, защото наистина е изглеждала много по-млада от истинската си възраст!

Continue reading “Светът на Шари”
احساس بی امان

احساس بی امان

(شراره (منبع: هاجر فیوضی

این متن به یاد شراره توسط مادرش هاجر فیوضی در اختیار وبلاگ پل دوستی فارسی قرار گرفته است.

شراره نازنینم ، مهربانم ، مقابل عکسی که  خانم مژگان هنرمند نقاش ایران از چهره و اندام برازنده و چشمان محجوب و امید بخش تونقاشی کرده است نشسته ام . هر لحظه سودای تو مرا بیخود میکند . زنده   ماندن در روزهائی که ایتقدر از تو دور افتاده ام کار آسانی نیست.     

                                             

Continue reading “احساس بی امان”
Ruthless feeling

Ruthless feeling

Sharare Peacock (source: Hajar Fiuzi)

This text in memory of Sharare Peacock was provided to the Persian Bridge of Friendship blog by her mother, Hajar Fiuzi.

My dear and gentle Sharare! 

I am standing in front of her portrait created by artist Mujgan, who masterfully painted her sweet figure and hopeful eyes. Every moment I lose my balance and my wits…

I think: how I live in the days when I am so far away from you! Everything can be experienced, but without you I cannot. 

Unconsciously I talk to myself: why did you leave, is it right? And you seem to answer me: what can be done, such is fate.

My child, do you know what fate has done to me? After a few centuries, my insignificance began to sympathize with Hafez, who had composed such beautiful verses, crying for his son, verses – the fruit of his heart…

Indeed, ironically, fate had tricked me too!

Continue reading “Ruthless feeling”
Sentiment nemilos

Sentiment nemilos

Sharare Peacock (sursă: Hajar Fiuzi)

Acest text în memoria lui Sharare Peacock a fost oferit blogului Podul Persan al Prieteniei de către mama sa, Hajar Fiuzi.

Îndrăgita și blânda mea Sharare! 

Mă aflu în fața portretului ei creat de artista Mujgan, care i-a pictat cu măiestrie figura dulce și ochii plini de speranță. În fiecare moment îmi pierd echilibrul și inteligența…

Mă gândesc: cum trăiesc în zilele în care sunt atât de departe de tine! Totul poate fi experimentat, dar fără tine nu pot. 

Inconștient vorbesc cu mine însumi: de ce ai plecat, nu e corect? Și parcă mi-ai răspuns: ce se poate face, așa e soarta.

Copila mea, știi ce mi-a făcut soarta? După câteva secole, insignifianța mea a început să simpatizeze cu Hafez, care compusese versuri atât de superbe, plângând pentru fiul său, versuri – fructul inimii sale…

Într-adevăr, în mod ironic, soarta m-a păcălit și pe mine!

Continue reading “Sentiment nemilos”