The Iranian masses as a source of social change: the reign of Mohammad Mosaddegh

Mohammad Mosaddegh (source: YouTube)

The Iranian novel Neighbours and the times of Mohammad Mosaddegh, seen through the ideas about masses of Bulgaria-born Elias Canetti

Studia Europaea 2/2022, Babeș-Bolyai University (Romania), 30 December 2022

Vladimir Mitev

Abstract

The crowd has played and continues to play a very important role in Iranian politics at critical moments . This article looks at its role in the mid 20th century, especially during the times of rule of Reza Shah (1925-1941) and Mohammad Mosaddegh (1951-1953). The article reviews European thought about the masses, with special emphasis on the ideas of Bulgaria-born Nobel Laureate in Literature Elias Canetti. Canetti believed that the crowd was not always irrational, evil forces, but sometimes played a positive historical role: when it demanded and enacted social change. It is exactly what happened during the times of Mosaddegh. A look at these times is made through excerpts from the Iranian novel Neighbors by Ahmad Mahmoud, through a look at the press of that time and Ervand Abrahamian’s historical writing. 

Advertisement

Greek authorities support Ukrainain refugees and neglect other migrants

The authorities’ efforts to evict Eleonas periodically spark protests (source)

Siavash Shahabi’s testimony at a feminist meeting in Sofia

Siavash Shahabi

On 10 September 2022 a panel on migration took place in the Artchitects’ Club in Sofia within the conference an international feminist meeting, which was organized by the Bulgarian feminist organization LevFem and Transnational Social Strike Platform (8-11 September 2022). Below you can read a slightly edited version of Siavash Shahabi’s speech within the panel. Siavash Shahabi is an Iranian political refugee, living in Athens and blogging at “The Fire Next Time”. 

Hello. I am Siavash, a political refugee from Iran. At the moment I live in Athens and have been there about 6 years. I wanted to talk about the situation in Greece, in Athens. 

Generally speaking, in Greece, the capacity of the refugee camps is just 17,000 refugees. Of course, the number of refugees in the region is much bigger. At the moment we start with Athens and immigration and asylum body wants to close the last camp in the city – Eleonas. In spite of the health situation in the camp, many of the migrants want to stay there because they have easy access to medical care, schools are near and access to any work. It is something that they cannot have access to, while they are living in other camps because all of them are so far from the cities and there is no proper provision of the services inside the camps for them, especially medical services.

Speaking about the other camps, I have to mention that most of the people that are living there come from the vulnerable groups, like pregnant women, mostly people from African countries. The majority of whom have been living in Greece for five or six years without documents.

Autoritățile grecești sprijină refugiații ucraineni și neglijează alți migranți

Încercările perioadice de a evicta tabara Eleonas provoacă mereu proteste (sursă)

Mărturia lui Siavash Shahabi la o întâlnire feministă din Sofia

Siavash Shahabi

La 10 septembrie 2022, în cadrul conferinței Întâlnire Feministă Internațională, organizată de organizația feministă bulgară LevFem și de Platforma Transnațională de Grevă Socială (8-11 septembrie 2022), a avut loc la Clubul Architecților din Sofia un panel pe tema migrației. Mai jos puteți citi o versiune ușor editată a discursului lui Siavash Shahabi în cadrul panelului. Siavash Shahabi este un refugiat politic iranian, care locuiește în Atena și scrie pe blogul “The Fire Next Time”. 

Bună ziua. Eu sunt Siavash, un refugiat politic din Iran. În prezent, locuiesc în Atena și sunt acolo de aproximativ 6 ani. Am vrut să vorbesc despre situația din Grecia, din Atena. 

În general, în Grecia, capacitatea taberelor de refugiați este de doar 17.000 de refugiați. Bineînțeles, numărul refugiaților din regiune este mult mai mare. În momentul de față începem cu Atena, iar organismul de imigrație și azil vrea să închidă ultima tabără din oraș – Eleonas. În ciuda situației sanitare din tabără, mulți dintre migranți doresc să rămână acolo pentru că au acces ușor la asistență medicală, școlile sunt aproape și au acces la orice loc de muncă. Sunt lucruri la care nu au acces, în timp ce locuiesc în alte tabere, deoarece toate acestea sunt atât de departe de orașe și nu există o furnizare adecvată a serviciilor în interiorul taberelor pentru ei, în special a serviciilor medicale.

Vorbind despre celelalte tabere, trebuie să menționez că majoritatea persoanelor care trăiesc acolo provin din grupuri vulnerabile, cum ar fi femeile însărcinate, în special persoane din țările africane. Majoritatea dintre aceștia trăiesc în Grecia de cinci sau șase ani fără documente.

Гръцките власти подкрепят украинските бежанци и пренебрегват други мигранти

Опитите за изселване на бежанския лагер “Елеонас” периодично пораждат протести (източник)

Свидетелство на Сиаваш Шахаби на феминистка среща в София

Сиаваш Шахаби

На 10 септември 2022 г. в Клуба на архитектите в София се проведе панел за миграцията в рамките на конференцията “Международна феминистка среща”, организирана от българската феминистка организация ЛевФем и Платформата “Транснационална социална стачка” (8-11 септември 2022 г.). По-долу можете да прочетете леко редактирана версия на речта на Сиаваш Шахаби по време на дискусията. Сиаваш Шахаби е ирански политически бежанец, който живее в Атина и пише за блога “The Fire Next Time”. 

Здравейте. Аз съм Сиаваш, политически бежанец от Иран. В момента живея в Атина и съм там от около 6 години. Исках да говоря за ситуацията в Гърция, в Атина. 

Като цяло в Гърция капацитетът на бежанските лагери е само 17 000 бежанци. Разбира се, броят на бежанците в региона е много по-голям. Насочвам вниманието към Атина, където органът за имиграция и убежище иска да закрие последния лагер в града – “Елеонас”. Въпреки лошото здравословно състояние на хората от лагера, много от мигрантите искат да останат там, защото имат лесен достъп до здравни грижи, училищата са наблизо и имат достъп до всякаква работа. Има неща, до които нямат достъп, докато живеят в други лагери, тъй като всички те са много далеч от градовете и в лагерите няма подходящи услуги за тях, особено медицински.

Говорейки за другите лагери, трябва да отбележа, че повечето от хората, които живеят там, са от уязвими групи, като бременни жени, особено хора от африкански страни. Повечето от тях живеят в Гърция от пет или шест години без документи.

Good governance relies on the votes of the majority of the people

Screenshot of the article at Setare Sobh (Morning Star)

Fereydoun Majlessi, an Iranian foreign policy analyst in an interview with Setareh Sobh (Morning Star)

Morning Star, Faezeh Sadr: This year, Student Day is a different experience for the officials who go to the country’s universities as speakers. Because they face serious questions from students. Therefore, the impact of the social atmosphere and recent protests on the officials’ words is evident. Mohammad Baqer Qalibaf gave a speech on the occasion of Student’s Day at Tarbiat Modares University. In a part of his speech, the speaker of the parliament mentioned the recent protests and while introducing himself as one of those who contributed to the country’s problems with his mistakes, he said: “…we must prove the effectiveness of religion in the government…” Setareh Sobh made an interview with Fereydoun Majlesi, the analyst, who analyzed the words of the speaker of the parliament, which you can read below:

Buna guvernare se bazează pe voturile majorității populației

Captură de ecran de la articolul lui Luceafărul

Fereydoun Majlessi, un analist iranian de politică externă, într-un interviu acordat lui Setareh Sobh (Luceafărul)

Luceafărul, Faezeh Sadr: Anul acesta, Ziua Studenților este o experiență diferită pentru oficialii care merg în universitățile din țară în calitate de vorbitori. Pentru că se confruntă cu întrebări serioase din partea studenților. Prin urmare, impactul atmosferei sociale și al protestelor recente asupra cuvintelor oficialilor este evident. Mohammad Baqer Qalibaf a ținut un discurs cu ocazia Zilei Studentului la Universitatea Tarbiat Modares. Într-o parte a discursului său, președintele parlamentului a menționat protestele recente și, în timp ce se prezenta ca fiind unul dintre cei care au contribuit la problemele țării prin greșelile sale, a spus “…trebuie să dovedim eficiența religiei în guvern…”. Setareh Sobh a realizat un interviu cu analistul Fereydoun Majlesi, care a analizat cuvintele președintelui parlamentului, pe care îl puteți citi mai jos:

Доброто управление се основава на гласовете на мнозинството от населението

Статията на сайта на Setareh Sobh (източник: скрийншот)

Феридун Маджлеси, ирански външнополитически анализатор, в интервю за Setareh Sobh (Зорница)

Зорница, Фаезе Садр: Тази година Денят на студентите е различно преживяване за официалните лица, които отиват в университетите на страната като лектори. Защото се сблъскват със сериозни въпроси от страна на студентите. Въздействието на социалната атмосфера и неотдавнашните протести върху думите на длъжностните лица е очевидно. Мохамед Бакер Калибаф произнесе реч по случай Деня на студента в университета “Тарбиат Модарес”. В една част от речта си председателят на парламента споменава неотдавнашните протести и, представяйки се като един от тези, които с грешките си са допринесли за проблемите на страната, казва: “…трябва да докажем ефективността на религията в управлението…”. “Зорница” проведе интервю с анализатора Феридун Маджлеси, който анализира думите на председателя на парламента, което можете да прочетете по-долу:

Declarația traducătorilor iranieni în solidaritate cu mișcarea “Femeie, viață, libertate”

Coperta anunțului (sursă: telegra.ph)

Republicată din grupul lor de pe Telegram, 21 noiembrie 2022 

Noi, traducătorii, traducem întotdeauna poveștile după ce acestea sunt finalizate. Povestea scrisă în Iran în acest moment are mii de autori. Pe măsură ce este scrisă, ea este tradusă într-o singură limbă: umanitatea! Pentru această traducere, trebuie doar să cunoști gramatica limbii. În prezent, fiecare cetățean iranian este traducătorul cuvintelor sale și ale altora. La fel ca toți ceilalți cetățeni iranieni, noi, traducătorii, am folosit numele lui Zhina (Mahsa) Amini și al multor altor bărbați și femei iranieni care au fost uciși cu brutalitate în timpul protestelor pentru a trimite mesajul nostru lumii. Am strigat “Viață, femeie, libertate”, sloganul cheie al mișcării iraniene, în toate limbile pe care le cunoaștem.

Suntem alături de milioane de iranieni, în special de femeile iraniene care au fost aspru oprimate de regim. Denunțăm toate discriminările și restricțiile la libertate impuse de regim, care au transformat Iranul într-o închisoare. Ne opunem corupției economice care a dus la sărăcie și la condiții de viață precare pentru majoritatea iranienilor. Condamnăm toate legile barbare, care au fost puse în aplicare pentru a provoca frică și pentru a da regimului puterea de a controla atât viața publică, cât și cea privată a iranienilor. Denunțăm toate minciunile spuse de regim cetățenilor iranieni.

Изявление на ирански преводачи в знак на солидарност с движението “Жени, живот, свобода”

Източник: telegra.ph

Препечатано от тяхната група в Telegram, 21 ноември 2022 г. 

Ние, преводачите, винаги превеждаме историите, след като са завършени. Историята, написана в Иран в момента, има хиляди автори. Така, както е написана, тя се превежда на един език: човечеството! За този превод е необходимо само да познавате граматиката на езика. Понастоящем всеки ирански гражданин е преводач на собствените си думи и на тези на другите. Подобно на всички други ирански граждани, ние, преводачите, използвахме имената на Жина (Махса) Амини и много други ирански мъже и жени, които бяха брутално убити по време на протестите, за да изпратим посланието си към света. Извикахме “Живот, жена, свобода” – основният лозунг на иранското движение – на всички езици, които знаем.

Заставаме на страната на милиони иранци, особено на иранските жени, които са били жестоко потискани от режима. Осъждаме всяка дискриминация и ограничения на свободата, наложени от режима, които превърнаха Иран в затвор. Противопоставяме се на икономическата корупция, която доведе до бедност и лоши условия на живот за по-голямата част от иранците. Осъждаме всички варварски закони, които са въведени, за да предизвикат страх и да дадат на режима властта да контролира както обществения, така и личния живот на иранците. Осъждаме всички лъжи, които режимът казва на иранските граждани.

Die Schriftstellerin Rana Soleimani über die Frauenproteste im Iran: „Schulen und Universitäten sind zu einem Schlachthaus geworden“

Proteste der jungen Menschen im Iran (Quelle: YouTube)

Ionela Dobos

Dieser Artikel wurde am 30. Oktober 2022 bei Press Hub veröffentlicht.

Der Tod der 22-jährigen iranischen Kurdin Mahsa Amini am 16. September im Gewahrsam der sogenannten Sittenpolizei des Irans, löste massive Anti-Regierungs-Demonstrationen aus. Sie hatte angeblich gegen die ultrakonservative Kleiderordnung des Landes verstoßen.

Die Proteste wurden zunächst von Frauen ausgelöst, die es leid waren, die strengen Regeln des islamischen Regimes zu befolgen. Sie haben so gut wie keine Rechte; nicht einmal das Recht, mit nacktem Oberkörper aufzutreten oder allein auf der Bühne zu singen.

Später schlossen sich auch viele Männer den Straßendemonstrationen an. Trotz des gewaltsamen Eingreifens der Behörden, das  243 Tote, darunter 23 Kinder sowie tausende Verhaftungen  zur Folge hatte und eine schwache politische Unterstützung aus dem Ausland – hörten die Proteste nicht auf. Im Gegenteil: Sie nahmen 40 Tage nach dem Tod der jungen Frau weiter zu.

PRESShub sprach mit der iranischen Schriftstellerin Rana Soleimani über die harten Lebensbedingungen für Frauen im Iran, über eine der strengsten patriarchalischen Gesellschaften überhaupt sowie über die Chancen, dass das islamische Regimes fällt.

Ihr erstes Buch „Lorca auf der Straße der Engel“ wurde von den iranischen Behörden mit einem Publikationsverbot belegt. Obwohl sie im Iran an zahlreichen Literaturwettbewerben teilnahm, war es ihr nie vergönnt, einen Preis zu gewinnen, vor allem weil sie sich weigerte, sich den Regeln der Islamischen Republik anzupassen.

Schließlich verließ Rana Soleimani den Iran. Seit 2014 lebt sie in Schweden. Zu Ranas Büchern zählt u.a. „The Ulysses Syndrome“, ein in London veröffentlichter Roman, der die Geschichte einer jüdischen Frau erzählt; sie war gezwungen, den Iran mit ihrem Kind zu verlassen. Ein weiteres Buch ist „Viva la Vida. Es erzählt die Geschichten von vier Frauen im Evin-Gefängnis, die alle jeweils eines anderen Verbrechens beschuldigt wurden. Dieses Buch war im vergangenen Jahr einer der iranischen Bestseller im Ausland.

Die wichtigsten Aussagen von Rana Soleimani

• Das Ministerium für Kultur und Rechtleitung der Islamischen Republik Iran ist dafür verantwortlich, den Zugang zu allen nicht-islamischen Inhalten zu beschränken und die Förderung ausländischer Kultur in der Islamischen Republik zu verhindern.
• Das große Problem der iranischen Gesellschaft besteht darin, dass die Zensur nicht nur im Bereich der Belletristik greift, sondern sich auch auf akademische, wissenschaftliche, theatralische, kinematografische Produktionen usw. auswirkt.
• Solodarbietungen von Frauen auf der Bühne, in einem Theaterstück oder in einem Film sind verboten. Das Berühren des Körpers oder der Haare einer Frau ist gänzlich untersagt.
• Das islamische Strafgesetzbuch des Iran ist das Spiegelbild einer patriarchalischen Gesellschaft, die zu den härtesten weltweit gehört. Frauen haben nur halb so viel Rechte wie Männer. 
• In den letzten Jahren hat es auch Protestbewegungen gegeben, die sich gegen die Pflicht zum Tragen des Hijabs richteten. Die Protestbewegung der Mädchen aus der Elkhebal-Straße seit Januar 2016 hat die Frage der Hijab-Pflicht zu einem der wichtigsten Themen auf politischer und gesellschaftlicher Ebene gemacht.
• Das Problem ist, dass das iranische Regime selbst zugibt, dass die Kultur eine Art Festung ist, die es bisher nicht erobern konnte. Die Kultur ist eine der wichtigsten Säulen des Widerstands der Bevölkerung gegen das Regime.
• Heute kann man sagen, dass das diktatorische Regime das Spiel verloren und dass sich der Geist der Gemeinschaft verändert hat. Die Islamische Republik muss beseitigt werden. Das Hauptproblem ist nicht die Beseitigung des Schleiers. Die Menschen wollen Bürgerrechte und sie wollen, dass diese Rechte respektiert werden.