An online connection between the Persian-speaking world, Bulgaria, Romania and the rest – Онлайн връзка между персоговорящия свят, България, Румъния и останалите – Legătură online între lumea persofonă, Bulgaria, România şi celelalte – روابط انلاین بین دنیای فارسی زبان بلغارستان رومانیا و دیگران
Interview with the Iranian writer, living in Sweden about the current protests in Iran and about the importance of literature and feminism for their resilience
Vladimir Mitev
Mrs. Soleimani, how would you present yourself?
I am Rana Soleimani, a writer living in Stockholm. Since I left Iran in 2014, I have not returned to my country.
Since childhood, I always dreamed of becoming a writer. I studied economics at the university, but later due to my great interest in literature, I was able to become a member of the Iranian Literature Center.
My first book was a collection of stories (Lorca on Fereshte Street) was not allowed to be published because there were many problems with censorship and the Ministry of Guidance in Iran. After a period of two years, the book was published by removing many words and concepts from the book. For example, it is forbidden to refer to the sexual relationship between a man and a woman in the story, or to bring the word dog, alcoholic beverages, and also to infinity.
My second book was published in Stockholm and is called You Know, and the other one called Ulysses Syndrome, which is a novel, was published in London. The next book is called Zendebad Zendegi (Viva la Vida), which is the story of four women who are in Evin prison, and each of them is accused of a different crime. They are in prison and all four women are waiting for freedom and the subject of the book was very bitter and dark because it is about execution and women in the Islamic Republic of Iran. And the next book to appear is called One Day with Seven Thousand Elders, which is also about women and immigration.
Interviu cu o scriitoare iraniană care trăiește în Suedia despre protestele actuale din Iran și despre rolul literaturii și al feminismului în durabilitatea lor
Vladimir Mitev
Doamnă Soleimani, cum vă veți prezenta?
Sunt Rana Soleimani, o scriitoare care locuiește în Stockholm. De când am plecat din Iran, în 2014, nu m-am mai întors în țara mea.
Încă de când eram mică, am visat mereu să devin scriitoare. Am studiat economia la universitate, dar mai târziu, datorită interesului meu deosebit pentru literatură, am reușit să devin membru al Centrului de Literatură Iraniană.
Prima mea carte a fost o colecție de povestiri (“Lorca pe strada Fereshte”). Nu a fost permisă publicarea, deoarece au existat multe probleme cu cenzura și cu Ministerul Orientării Islamice din Iran. După o perioadă de doi ani, cartea a fost publicată, eliminând multe cuvinte și concepte din ea. De exemplu, era interzis să se vorbească despre relația sexuală dintre bărbat și femeie în poveste sau să se folosească cuvântul “câine”, să se scrie despre băuturi alcoolice.
Cea de-a doua carte a mea a fost publicată în Stockholm și se numește You Know, iar cealaltă, intitulată Sindromul Ulise, care este un roman, a fost publicată la Londra. Următoarea carte se numește Viva la Vida (“Trăiască viața”), care este povestea a patru femei care se află în închisoarea Evin și fiecare dintre ele este acuzată de o crimă diferită. Ele sunt în închisoare, iar cele patru femei așteaptă să fie eliberate, dar subiectul cărții era foarte amar și întunecat, deoarece este vorba despre execuții și femei în Republica Islamică Iran. Următoarea carte care va apărea se numește “O zi cu șapte mii de bătrâni”, care este, de asemenea, despre femei și imigrație.
Iranian society before the Islamic Revolution was part of the global flow of ideas, and its creators used the achievements of world thought to criticize their reality. For example, the famous “dependence theory”, which divides the world into an industrially developed center and an exploited periphery became fundamental to the understanding of Jalal Al-e Ahmad’s essay “Occidentosis” (1961). It outlines a path for Iran’s development by overcoming the technological and economic backwardness created by quasi-colonial subordination.
In the same way, the successes of the second wave of feminism (which peaked in the West in the 1960s and 1970s) became the basis for understanding a novel written in a purely Iranian cultural context, Simin Daneshwar’s Savushun. Daneshwar is the first Iranian novel writer as only men wrote novels before her. The novel tells of the personal evolution of an educated woman from her subordination to social norms and patriarchal order to her open protest against the status quo. This evolution of the main character takes place on the basis of the inner ethical dynamics of the heroine, who has no role models, no support on which to rely for her emancipation. She freed herself from the oppressive order and, in this sense, became the pioneer of the Iranian women’s movement. In our time feminist movement is traditionally strong, but during the Second World War, when the action in the novel takes place, it was barely emerging.
The article proves that the novel “Savushun” is inspired by the rising second wave of feminism in the West. It examines the waves of feminism, presents the life of Simin Daneshwar, follows with quotes from the novel and analyzes the emancipation of the main character Zari, with which Daneshwar is obviously identified. The method used is called close reading.
Zari’s spiritual evolution in Savushun is determined by several factors: her desire for security and the integrity of her home and family, the contradiction between her first-class education at the British school in Shiraz and the corruption and devastation brought about by the war in the occupied British Southern Iran, the emergence and intensification of the courage in Zari to oppose the man-made order in which she is identified as inferior. This evolution takes place entirely with internal dynamics that make Zari realize that if she is simply the object of public relations, everything she cares about will be destroyed. She understands that society will not respect her until she forces it to do so. At the same time, her disagreement with the imposed rules is not a whim, but a deeply conscious sense of justice in a collapsing world.
Under the occupation in 1941, the novel depicts how divisive times have come in southern Iran – some cooperate with the British in their quest for power, others take advantage of the precarious situation and profit from arms smuggling, third group of people conspire against the government, while fourth group of people fight the typhus epidemic or treat the mentally ill. In this world in which everyone is struggling in their own way, Zari is trying to regain territory free from the hardships of war. Zari strives to serve Life while the other characters serve power. This is just one of the many signs that demonstrate that this novel, with its understanding of the role of women in society, corresponds to the concepts of the second wave of feminism.
Societatea iraniană de dinainte de Revoluția Islamică făcea parte din fluxul global de idei, iar creatorii ei foloseau realizările gândirii mondiale pentru a-și critica realitatea. De exemplu, faimoasa “teorie a dependenței”, care împarte lumea într-un centru dezvoltat industrial și o periferie exploatată, a devenit fundamentală pentru înțelegerea eseului scris de Jalal Al-e Ahmad “Occidentoză” (1961). Acesta schițează o cale pentru dezvoltarea Iranului prin depășirea înapoierii tehnologice și economice create de subordonarea cvasi-colonială.
În același mod, succesele celui de-al doilea val de feminism (care a atins apogeul în Occident în anii ’60 și ’70) au devenit baza pentru înțelegerea unui roman scris într-un context cultural pur iranian, numit Savushun, de Simin Daneshvar. Daneshar este prima scriitoare iraniană de romane, deoarece numai bărbații au scris romane înaintea ei. Romanul relatează evoluția personală a unei femei educate, de la subordonarea sa față de normele sociale și ordinea patriarhală la protestul său deschis împotriva status quo-ului. Această evoluție a personajului principal are loc pe baza dinamicii etice interioare a eroinei, care nu are modele de urmat, nici un sprijin pe care să se bazeze pentru emanciparea sa. Ea se eliberează singură de ordinea opresivă și, în acest sens, devine pioniera mișcării femeilor iraniene. În zilele noastre, mișcarea feministă este în mod tradițional puternică, dar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când are loc acțiunea din roman, abia dacă se manifesta.
Articolul dovedește că romanul Savushun este inspirat de cel de-al doilea val de feminism aflat în ascensiune în Occident. Se examinează valurile feminismului, se prezintă viața lui Simin Daneshvar, urmează citate din roman și se analizează emanciparea personajului principal Zari, cu care Daneshvar se identifică în mod evident. Metoda folosită se numește close reading.
Evoluția spirituală a lui Zari în Savushun este determinată de mai mulți factori: dorința ei de siguranță și de integritate a căminului și a familiei, contradicția dintre educația de primă clasă primită la școala britanică din Shiraz și corupția și devastarea provocate de război în sudul Iranului britanic aflat sub ocupație, apariția și intensificarea curajului în Zari de a se opune ordinii create de bărbați privilegiați în care ea este identificată ca fiind inferioară. Această evoluție are loc în întregime cu ajutorul unor dinamici interne care o fac pe Zari să realizeze că, dacă va fi pur și simplu obiectul unor relații publice, toate lucrurile la care ține vor fi distruse. Ea înțelege că societatea nu o va respecta până când nu o va forța ea să o facă. În același timp, dezacordul ei cu regulile impuse nu este un capriciu, ci un sentiment profund conștient de dreptate într-o lume care se prăbușește.
Plasat în vremea ocupației din 1941, romanul descrie cât de divizate au ajuns vremurile în sudul Iranului – unii cooperează cu britanicii în căutarea puterii, alții profită de situația precară și de pe urma contrabandei cu arme, un al treilea grup de oameni conspiră împotriva guvernului, în timp ce un al patrulea grup de oameni luptă împotriva epidemiei de tifos sau îi tratează pe bolnavii mintal. În această lume în care fiecare se luptă în felul său, Zari încearcă să recâștige un teritoriu liber de greutățile războiului. Zari se străduiește să servească Viața, în timp ce celelalte personaje servesc puterea. Acesta este doar unul dintre numeroasele semne care demonstrează că acest roman, prin înțelegerea rolului femeii în societate, corespunde conceptelor celui de-al doilea val de feminism.
The Persian Bridge of Friendship - Персийският мост на приятелството - Podul Persan al Prieteniei - پل دوستی فارسی 