An online connection between the Persian-speaking world, Bulgaria, Romania and the rest – Онлайн връзка между персоговорящия свят, България, Румъния и останалите – Legătură online între lumea persofonă, Bulgaria, România şi celelalte – روابط انلاین بین دنیای فارسی زبان بلغارستان رومانیا و دیگران
Romanul iranian Vecinii și epoca lui Mohammad Mosaddegh, văzute prin prisma ideilor despre mase ale bulgarului Elias Canetti
Studia Europaea 2/2022, Babeș-Bolyai University (Romania), 30 December 2022
Vladimir Mitev
Rezumat
Mulțimea a jucat și continuă să joace un rol foarte important în politica iraniană în momente critice. Acest articol analizează rolul acesteia la mijlocul secolului al XX-lea, în special în timpul guvernării lui Reza Shah (1925-1941) și în mandatul lui Mohammad Mosaddegh (1951-1953). Articolul trece în revistă gândirea europeană despre mase, punând un accent deosebit pe ideile laureatului Nobel pentru literatură Elias Canetti, născut în Bulgaria. Canetti credea că mulțimea nu era întotdeauna o forță irațională, malefică, ci uneori juca un rol istoric pozitiv: atunci când cerea și promulga schimbări sociale. Este exact ceea ce s-a întâmplat în timpul lui Mosaddegh. O privire asupra acestor vremuri este făcută prin intermediul unor extrase din romanul iranian ,,Vecini’’ de Ahmad Mahmoud, dar și printr-o privire asupra presei din acea vreme și a scrierilor istorice ale lui Ervand Abrahamian.
Noi, traducătorii, traducem întotdeauna poveștile după ce acestea sunt finalizate. Povestea scrisă în Iran în acest moment are mii de autori. Pe măsură ce este scrisă, ea este tradusă într-o singură limbă: umanitatea! Pentru această traducere, trebuie doar să cunoști gramatica limbii. În prezent, fiecare cetățean iranian este traducătorul cuvintelor sale și ale altora. La fel ca toți ceilalți cetățeni iranieni, noi, traducătorii, am folosit numele lui Zhina (Mahsa) Amini și al multor altor bărbați și femei iranieni care au fost uciși cu brutalitate în timpul protestelor pentru a trimite mesajul nostru lumii. Am strigat “Viață, femeie, libertate”, sloganul cheie al mișcării iraniene, în toate limbile pe care le cunoaștem.
Suntem alături de milioane de iranieni, în special de femeile iraniene care au fost aspru oprimate de regim. Denunțăm toate discriminările și restricțiile la libertate impuse de regim, care au transformat Iranul într-o închisoare. Ne opunem corupției economice care a dus la sărăcie și la condiții de viață precare pentru majoritatea iranienilor. Condamnăm toate legile barbare, care au fost puse în aplicare pentru a provoca frică și pentru a da regimului puterea de a controla atât viața publică, cât și cea privată a iranienilor. Denunțăm toate minciunile spuse de regim cetățenilor iranieni.
Acest articol a fost publicat pe 30 octombrie 2022 pe Press Hub.
Moartea, pe 16 septembrie, a Mahsei Amini, o iraniană kurdă de 22 de ani, aflată în custodia așa-zisei poliție a moralității din Iran, pentru o presupusă încălcare a codului vestimentar ultraconservator al țării, a declanșat masive demonstrații antiguvernamentale.
Protestele au fost pornite inițial de femeile sătule să se supună regulilor dure ale regimului islamic, în care nu au aproape nici un drept, nici măcar cel de a merge cu capul descoperit sau cel de a cânta singure pe scenă.
Ulterior, s-au alăturat manifestațiilor de stradă mulți bărbați. Și, în ciuda intervențiilor violente ale autorităților – 243 de morți, dintre care 23 de copii, mii de persoane arestate – dar și a unei slabe susțineri politice din străinătate, protestele nu doar că nu au încetat, dar la 40 de zile de la moartea tinerei s-au amplificat.
PRESShub a discutat cu scriitoarea iraniană Rana Soleimanidespre condițiile grele de trai pentru femeile din Iran, despre una dintre cele mai dure societăți patriarhale și despre șansele ca regimul islamic să cadă.
Prima ei carte, Lorca pe Strada Îngerilor, a fost interzisă de la publicare de către autoritățile din Iran. Deși în Iran, a participat la numeroase concursuri literare, nu a fost printre câștigători din cauza refuzului său de a se conforma regulilor Republicii Islamice.
În cele din urmă, Rana Soleimani a plecat din Iran, iar din 2014 locuiește în Suedia. Printre cărțile Ranei se numără și Sindromul Ulise, un roman publicat în Londra care descrie povestea unei evreice forțate sa părăsească Iranul alături de copilul ei, și Viva la Vida, povestea a patru femei din închisoarea Ervin, fiecare acuzată de un delict diferit. Aceasta carte a fost un bestseller Iranian în străinătate anul trecut.
Cele mai importante declarații ale Ranei Soleimani
Ministerul Culturii și al Orânduirii din Republica Islamică Iran este responsabil de limitarea accesului la orice conținut non-Islamic și de prevenirea promovării culturii străine în Republica Islamică.
Marea problemă a societății iraniene este că cenzura nu operează doar în câmpul beletristicii, ci se manifestă și asupra conținuturilor academice, științifice, asupra producțiilor teatrale, cinematografice etc.
Este interzisă prestația solo a femeilor pe scenă, într-o piesă de teatru sau într-un film, iar atingerea trupului unei femei sau a părului ei este interzisă cu totul.
Codul Penal Islamic din Iran este reflecția unei societăți patriarhale dintre cele mai dure, în care drepturile femeilor reprezintă jumătate din drepturile bărbaților.
Au mai existat mișcări de protest în ultimii ani generate de obligativitate purtării hijabului. Mișcarea de protest a fetelor din Strada Elkhebal, din ianuarie 2016, a transformat tema hijabului obligatoriu într-una din temele principale la nivel politic și social.
Problema esta că, așa cum regimul însuși o recunoaște, cultura a fost o fortăreață pe care nu au reușit să o cucerească până acum, rămânând unul dintre principalii piloni ai rezistenței oamenilor împotriva regimului.
Se poate spune acum că regimul dictatorial a pierdut jocul și că spiritul colectivității s-a schimbat. Republica Islamică trebuie înlăturată. Principala problemă nu este înlăturarea vălului. Oamenii vor drepturi civile și vor ca aceste drepturi să le fie respectate.
“Pozițiile Europei și ale SUA privind drepturile omului sunt o glumă politică”
Gheorghi Markov
Acest articol a fost publicat la 26 octombrie 2022 pe site-ul programului Orizont al BNR.
“Protestele, care s-au transformat în revolte, au fost declanșate de forțe externe.” Iată ce a declarat E.S. Seyed Mohammad Javad Rasouli, ambasadorul Republicii Islamice Iran în Bulgaria.
Protestele însoțite de revolte continuă în Iran. Tensiunile au escaladat în septembrie după moartea lui Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani, la trei zile după ce a fost reținută de poliția morală pentru că purta în mod necorespunzător un hijab. Protestatarii au acuzat forțele de ordine pentru moartea ei. Autoritățile neagă aceste acuzații.
“Constituția Republicii Islamice a Iranului recunoaște dreptul la protest public și la critică. Multe adunări pașnice au avut loc și s-au încheiat chiar și fără prezența poliției și a forțelor de securitate. În același timp, la fel ca orice sistem politic din lume, guvernul iranian consideră că păstrarea integrității teritoriale, a securității populației și a ordinii publice reprezintă linia sa roșie și, din acest punct de vedere, face distincție între <<protest>> și <<dezordine>>.
“Ceea ce am văzut după a doua zi nu a mai fost doar un protest, ci dezordine organizată și violență. În urma investigațiilor efectuate de serviciile de securitate, s-a constatat că printre protestatari se aflau grupuri teroriste înarmate. Vă întreb, dacă instituțiile dumneavoastră de securitate ar fi confruntate cu acțiuni care încalcă securitatea și ordinea publică, ce ar face? Potrivit statisticilor, anul trecut sute de persoane, inclusiv femei, au fost ucise în urma împușcăturilor poliției americane. Au întreprins Uniunea Europeană și țările europene acțiuni împotriva Statelor Unite pentru a apăra și respecta drepturile omului? A impus Occidentul sancțiuni împotriva Arabiei Saudite din cauza drepturilor omului? După părerea mea, pozițiile Europei și Americii în ceea ce privește drepturile omului sunt o mare glumă politică. Guvernele europene, în interesul lor politic și economic, acționează împotriva securității Iranului, care este singura democrație adevărată din regiune”.
Interviu cu o scriitoare iraniană care trăiește în Suedia despre protestele actuale din Iran și despre rolul literaturii și al feminismului în durabilitatea lor
Vladimir Mitev
Doamnă Soleimani, cum vă veți prezenta?
Sunt Rana Soleimani, o scriitoare care locuiește în Stockholm. De când am plecat din Iran, în 2014, nu m-am mai întors în țara mea.
Încă de când eram mică, am visat mereu să devin scriitoare. Am studiat economia la universitate, dar mai târziu, datorită interesului meu deosebit pentru literatură, am reușit să devin membru al Centrului de Literatură Iraniană.
Prima mea carte a fost o colecție de povestiri (“Lorca pe strada Fereshte”). Nu a fost permisă publicarea, deoarece au existat multe probleme cu cenzura și cu Ministerul Orientării Islamice din Iran. După o perioadă de doi ani, cartea a fost publicată, eliminând multe cuvinte și concepte din ea. De exemplu, era interzis să se vorbească despre relația sexuală dintre bărbat și femeie în poveste sau să se folosească cuvântul “câine”, să se scrie despre băuturi alcoolice.
Cea de-a doua carte a mea a fost publicată în Stockholm și se numește You Know, iar cealaltă, intitulată Sindromul Ulise, care este un roman, a fost publicată la Londra. Următoarea carte se numește Viva la Vida (“Trăiască viața”), care este povestea a patru femei care se află în închisoarea Evin și fiecare dintre ele este acuzată de o crimă diferită. Ele sunt în închisoare, iar cele patru femei așteaptă să fie eliberate, dar subiectul cărții era foarte amar și întunecat, deoarece este vorba despre execuții și femei în Republica Islamică Iran. Următoarea carte care va apărea se numește “O zi cu șapte mii de bătrâni”, care este, de asemenea, despre femei și imigrație.
Un interviu acordat Agenţiei Iraniene de Ştiri a Muncitorilor despre miza protestelor bulgare, comparaţia lor cu cele din 2013, importanţa de politică internă şi externă a lor şi nevoia de schimbare socială în Bulgaria
Kamran Baradaran
Agenţia Iraniană de Ştiri a Muncitorilor, care este afiliată cu Casa Lucrătorilor (sindicatele iraniene) a publicat acest interviu cu Vladimir Mitev pe 27 septembrie 2020.
Domnule Mitev, protestele din Bulgaria au avut loc timp de peste 75 de zile. Care este cerinţa de bază a acestor proteste?
Cerinţele de bază sunt două demisii – cea a premierului Boiko Borisov şi cea a procurorului-şef Ivan Geşev. Ei sunt acuzaţi că sub conducerea lor statul a fost preluat de oligarhie. Mai există acuzaţia că instituţiile de stat, inclusiv oficiul procuraturii, nu servesc interesul public, dar acţionează în beneficiul unei părţi din oligarhie, care marginalizează prin intermediul procuraturii alte părţi ale elitei economice, formate în timpul tranziţiei. La rândul lor, cei acuzaţi au sugerat că părţi din oligarhie care au fost lovite în campania anticorupţie recentă stau în spatele protestelor. Merită amintit că oligarhul Vasil Bojkov, care a fugit la Dubai după ce a primit peste o duzină de acuzaţii, avea relaţii bune cu Borisov şi afacerile lui creşteau până recent.
Protestatarii au dat foc unor clădiri şi autoturisme (foto: YouTube, BBC Persian)
Scumpirea şi limitarea consumului benzinei au dus la izbucnirea protestelor în oraşele mici dar şi în cartierele sărace ale marilor orașe
Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat pe 17 noiembrie pe secţia bulgărească a site-ului Baricada.
În Iran au izbucnit proteste împotriva scumpirii preţului la benzină şi a reducerii consumului dotat. Sâmbăta, 16 noiembrie 2019, s-a anunţat că și-au piertut viața unii dintre protestari, având loc confruntări stradale cu forţele de ordine. Protestatarii blochează bulevardele din marile oraşe, lucru care a dus la la închiderea școlilor duminică în Şiraz şi Isfahan (în Iran echivalentul dumunicii pentru Europa este vineri, în timp ce sâmbătă şi duminică sunt zile lucrătoare). BBC Persian a relatat că week-end-ul acesta viteza internetului s-a redus în mai mult locuri. Cele mai mari reţele mobile din ţară – MCI, Rightel şi IranCell au pierdut semnalul în jurul orei locale 18.00 (16:30 ora română) pe data 16 noiembrie 2019.
The Persian Bridge of Friendship - Персийският мост на приятелството - Podul Persan al Prieteniei - پل دوستی فارسی 