Shari’s World

(photo: Pixabay, CC0)

In memory of Sharare Peacock

Prof. Alexander Fedotov

This text is given to the Persian Bridge of Friendship blog by Professor Alexander Fedotov’s widow – Snezhana Todorova-Fedotova. Alexander Fedotov was a Bulgarian Orientalist of Russian origin, who was a specialist in East Asia, but also in the Mongolian and Tibetan space. He also had mutual sympathy for Iranians, Indians and other Eastern nations. 

Sharare Peacock – daughter of Hajjar Fiouzi, was an outstanding Iranian of many talents and achievements who died in 1999. More about her can be read here. 

“You’ve stirred the marigold in my soul, you’ve turned the layers, brothers November, December, January. Wait for the snow to melt. Wait for the meat to melt. Wait, wait, wait, wait, cries my silent flesh. Smooth skin hidden in another skin, you seek me, but I am gone, locked in your pupil: gone, dissolved in air…”, so begins Shari Peacock’s novel, English as a Foreign Language. This was her first and… last published book, which managed to be praised in the English press (The Times, The Independent, Vogue) and translated into Bulgarian.

The daughter of Iranian immigrants, Shari Peacock was born in 1956 in Sofia, where she grew up, attended Russian school and studied architecture. She completed her studies in London. There she made a name for herself as an artist, taught at an art college and worked as an illustrator for several well-known magazines. She does it all with unusual ease, and her range of interests is constantly growing: languages, painting, art literature, ballet. 

Shari Peacock literally blows our ideas of Iranian women out of the water: as an adult, she, the daughter of Muslims, voluntarily chooses Orthodoxy. Communicating with people, and with very different but increasingly interesting people, became for her the meaning of her whole life (I would only add that she was fluent in five languages – Bulgarian, Farsi, Russian, English and German). In order to dance in a ballet company in Hamburg, she deliberately changed her birthday by ten years. And she succeeded, because she really looked much younger than her actual age!

Advertisement

Lumea lui Shari

(foto: Pixabay, CC0)

În memoria lui Sharare Peacock

Prof. Alexander Fedotov

Textul acesta este acordat blogului Podul Persan al Prieteniei de către vaduva profesorului Alexander Fedotov – Snejana Todorova-Fedotova. Alexander Fedotov era un orientalist bulgar de origine rusă, care a fost specialist în Asia de Est, dar și în spațiul mongol și tibetan. El de asemenea avea simpatie reciprocă pentru Iran.  

Sharare Peacock – fiica lui Hajjar Fiouzi, era o iraniană remarcabilă cu multe talente și realizări care s-a stins în 1999. Mai mult despre ea poate fi citit aici. 

“Mi-ai răscolit mărțișorul din suflet, ai întors straturile, fraților noiembrie, decembrie, ianuarie. Așteptați să se topească zăpada. Așteptați să se topească carnea. Stai, stai, stai, stai, strigă carnea mea tăcută. Piele netedă ascunsă într-o altă piele, mă cauți, dar eu am dispărut, blocată în pupila ta: am dispărut, dizolvată în aer…”, așa începe romanul lui Shari Peacock, English as a Foreign Language. Aceasta a fost prima și… ultima ei carte publicată, care a reușit să fie lăudată în presa engleză (The Times, The Independent, Vogue) și să fie tradusă în limba bulgară.

Fiică a unor imigranți iranieni, Shari Peacock s-a născut în 1956 la Sofia, unde a crescut, a urmat o școală rusă și a studiat arhitectura. Și-a terminat studiile la Londra. Acolo și-a făcut un nume ca artistă, a predat la un colegiu de artă și a lucrat ca ilustratoare pentru mai multe reviste renumite. Ea face totul cu o ușurință neobișnuită, iar gama ei de interese este în continuă creștere: limbi străine, pictură, literatură artistică, balet. 

Shari Peacock aruncă literalmente în aer ideile noastre despre femeile iraniene: la vârsta adultă, ea, fiica unor musulmani, alege în mod voluntar ortodoxia. Comunicarea cu oamenii, și cu oameni foarte diferiți, dar din ce în ce mai interesanți, a devenit pentru ea sensul întregii sale vieți (aș adăuga doar că vorbea fluent cinci limbi – bulgară, farsi, rusă, engleză și germană). Pentru a dansa într-o companie de balet din Hamburg, și-a schimbat în mod deliberat ziua de naștere cu zece ani. Și a reușit, pentru că arăta cu adevărat mult mai tânără decât vârsta ei reală!

Ruthless feeling

Sharare Peacock (source: Hajar Fiuzi)

This text in memory of Sharare Peacock was provided to the Persian Bridge of Friendship blog by her mother, Hajar Fiuzi.

My dear and gentle Sharare! 

I am standing in front of her portrait created by artist Mujgan, who masterfully painted her sweet figure and hopeful eyes. Every moment I lose my balance and my wits…

I think: how I live in the days when I am so far away from you! Everything can be experienced, but without you I cannot. 

Unconsciously I talk to myself: why did you leave, is it right? And you seem to answer me: what can be done, such is fate.

My child, do you know what fate has done to me? After a few centuries, my insignificance began to sympathize with Hafez, who had composed such beautiful verses, crying for his son, verses – the fruit of his heart…

Indeed, ironically, fate had tricked me too!

Sentiment nemilos

Sharare Peacock (sursă: Hajar Fiuzi)

Acest text în memoria lui Sharare Peacock a fost oferit blogului Podul Persan al Prieteniei de către mama sa, Hajar Fiuzi.

Îndrăgita și blânda mea Sharare! 

Mă aflu în fața portretului ei creat de artista Mujgan, care i-a pictat cu măiestrie figura dulce și ochii plini de speranță. În fiecare moment îmi pierd echilibrul și inteligența…

Mă gândesc: cum trăiesc în zilele în care sunt atât de departe de tine! Totul poate fi experimentat, dar fără tine nu pot. 

Inconștient vorbesc cu mine însumi: de ce ai plecat, nu e corect? Și parcă mi-ai răspuns: ce se poate face, așa e soarta.

Copila mea, știi ce mi-a făcut soarta? După câteva secole, insignifianța mea a început să simpatizeze cu Hafez, care compusese versuri atât de superbe, plângând pentru fiul său, versuri – fructul inimii sale…

Într-adevăr, în mod ironic, soarta m-a păcălit și pe mine!

Hajar Fiouzi: Iran is willing to develop cultural and academic ties with Bulgaria

Source: The Persian Bridge of Friendship

A conversation with the Persian language professor at Sofia University about her memories of life shared between Bulgaria and Iran, the history of Iranian Studies in Bulgaria and the particularities of Bulgarian-Iranian relations

Vladimir Mitev

Dr. Hajar Fiouzi was a lecturer in Persian language at Sofia University, New Bulgarian University and Iranian Cultural Center. He holds a PhD in chemistry. She worked at the High Institute of Chemistry and Technologies, the Institute of Chemical Research and the Vladaya Chemical Factory, where he had a work experience of about 12 years before going to Iran between 1976 and 1984. In Iran, she worked at the Tobacco Research Institute of Iran and in Tehran at a factory as head of a chemical laboratory. In 1984, because of the Iran-Iraq war, she returned to Bulgaria. She started working at the cigarette factory in Sofia as a chemical expert. We talk to her about the life and work of an Iranian woman who chose to live in Bulgaria.

Hajar Fiuzi: Iranul este dispus să dezvolte legături culturale și academice cu Bulgaria

Sursă: Podul Persan al Prieteniei

O conversație cu profesoara de limbă persană de la Universitatea din Sofia despre amintirile sale legate de viața împărțită între Bulgaria și Iran, despre istoria Studiilor Iraniene din Bulgaria și despre particularitățile relațiilor bulgaro-iraniene

Vladimir Mitev

Dr. Hajar Fiuzi a fost lector de limbă persană la Universitatea din Sofia, la Noua Universitate Bulgară și la Centrul Cultural Iranian. Este doctor în chimie. A lucrat la Institutul Înalt de Chimie și Tehnologii, la Institutul de Cercetări Chimice și la Fabrica de Chimie Vladaya, unde a avut o experiență de muncă de aproximativ 12 ani, înainte de a pleca în Iran, între 1976 și 1984. În Iran, a lucrat la Institutul de Cercetare a Tutunului din Iran și la Teheran, la o fabrică, ca șef al unui laborator chimic. În 1984, din cauza războiului dintre Iran și Irak, s-a întors în Bulgaria. A început să lucreze la fabrica de țigări din Sofia ca expert în chimie. Vorbim cu ea despre viața și munca unei femei iraniene care a ales să trăiască în Bulgaria.