Perspectiva blogului The Fire Next Time (Grecia) despre viitorul societății iraniene după moartea președintelui Raisi
Siyavash Shahabi, The Fire Next Time, 20 mai 2024
„Rugați-vă pentru președintele nostru Ebrahim Raisi”. Acest apel adresat tuturor iranienilor a fost transmis prin intermediul canalelor oficiale de televiziune în timp ce, noaptea trecută, căutările elicopterului dispărut la granița cu Azerbaidjanul erau încă în desfășurare. La nici câteva minute după apelul – „rămâneți uniți și devotați” – ironia disidenților circula deja furioasă și de neoprit: „Da, da, ne rugăm, dar poate că nu ne dorim același final…”.
Fractura este clară, ruptă, incurabilă. Pentru că Raisi, în vârstă de 63 de ani, purtând turbanul negru care, conform tradiției islamice șiite, semnifică descendența din Mohamed, întruchipează în biografia sa istoria controversată și criminală a Republicii Islamice Iran: de la Revoluția din 1979, care a dus la căderea șahului și apoi la represiunile mișcării islamiste, la contracția brutală a speranței și a drepturilor, care în 45 de ani a cimentat o teocrație iliberală și misogină, nedreaptă și ineficientă, incapabilă să țină măcar una dintre promisiunile sale inițiale de justiție socială.
Născut în 1960 în Mashhad, al doilea oraș al țării și oraș sanctuar, Raisi și-a construit cariera pe baza loialității necondiționate față de Ali Khamenei, lider suprem din 1989. Merită să ne oprim aici pentru a face câteva calcule. Ayatollahul Khomeini a murit în ajunul sfârșitului războiului dintre Iran și Irak. De atunci, Khamenei a fost fața încadrată a Regimului, omul care ia decizia finală.
La 15 ani, Ebrahim Raisi, orfan de tată, a urmat cursurile unei școli religioase din Qom; la sfârșitul anilor ’70, a participat la protestele care au răsturnat monarhia; la 25 de ani, era deja procuror adjunct la Teheran. Nu este strălucit, dar este loial, un conservator radical, gata de orice. Chiar și să prezideze, împreună cu alți trei judecători, „Comisia morții”, cum va fi numită de organizațiile pentru drepturile omului, care în anii ’80 a trimis în spânzurătoare treizeci de mii de iranieni, bărbați și femei.
Un ucigaș de mii de oameni nevinovați care au fost executați doar cu câteva întrebări. Unele dintre aceste întrebări au fost: Este prizonierul dispus să condamne organizația Mojahedin și pe liderul acesteia? Este prizonierul loial idealurilor organizației Mojahedin? Iar pentru cei de stânga și comuniști, întrebările erau: Prizonierul crede în Dumnezeu? Prizonierul crede în rai și în iad? Prizonierul citește Coranul? Majoritatea celor executați aveau sub 25 de ani. Înainte de execuție, femeile virgine erau căsătorite cu forța, astfel încât, conform convingerilor religioase ale autorităților, să nu ajungă în rai după execuție!
Comisia de condamnare la moarte, a pus întrebări capcană în același mod ca și inchizitorii din Evul Mediu. Aceste întrebări, în special pentru studenții universitari care nu erau familiarizați cu jurisprudența religioasă detaliată, erau șocante pentru iranieni. Astfel de întrebări nu mai fuseseră puse niciodată înainte în Iran sau poate nicăieri altundeva în Orientul Mijlociu. Aceasta a fost o inchiziție în adevăratul sens al cuvântului – o inchiziție care urmărea să descopere credința religioasă a indivizilor mai degrabă decât afilierile lor politice și organizaționale.
Când a pierdut alegerile prezidențiale din 2017, Khamenei l-a numit șef al sistemului judiciar și l-a făcut adjunct al Adunării Experților, consiliul format din 88 de persoane „luminate” însărcinate cu desemnarea viitorului Lider Suprem, șeful absolut al unui stat hibrid, conceput de Khomeini, care menține două linii de comandă: cea religioasă și cea care ar trebui să fie expresia votului popular (o notă crucială: abținerea la ultimele alegeri, la 1 martie, a bătut toate recordurile, în capitală, aproximativ 10% din cei cu drept de vot au votat în al doilea tur al alegerilor parlamentare). Raisi rămâne în cercul din ce în ce mai claustrofob al celor care contează: el a devenit președinte în 2021, pe fondul protestelor legate de lipsa rivalilor. De atunci, a guvernat prost: Iranul este zguduit de protestele tinerilor, de scăderea abruptă a valorii monedei, de inflație și de sărăcia care strivește clasa de mijloc.
„Sperăm că se va întoarce, că Dumnezeu îi va aduce pe onorabilul președinte și pe tovarășii săi înapoi în brațele națiunii”, a declarat Khamenei, privind dinspre Teheran spre furtuna de ceață și incertitudine de la granița de nord-vest, grăbindu-se să asigure că – între timp – „nu vor exista întreruperi în muncă”. Dar adevărul, abia voalat în spatele anxietății unei duminici care ar putea schimba furtunos istoria, este că regimul – după nici măcar o jumătate de secol – are puține piese, puține cărți de jucat pentru acele roluri-cheie menite să mențină prin forță cadrul șubred al sistemului. Într-o țară foarte tânără, cu o medie de vârstă puțin peste 30 de ani, puterea este în mâinile unui grup de bătrâni, izolați, asediați de modernitate. Numele lui Raisi s-a aflat pe lista foarte scurtă de candidați pentru scaunul de lider suprem, o tranziție strategică având în vedere că Khamenei are acum 85 de ani. Alături de el se afla Mojitaba, al doilea fiu al ayatolahului. Dar cum poate Republica Islamică, mândru revoluționară, să se plieze și să pretindă o succesiune dinastică, din tată în fiu, precum odiosii șahi ai Persiei?
Mai întâi, analiștii reformiști din cadrul regimului și apoi analiștii occidentali l-au prezentat ca fiind un posibil succesor al lui Khamenei. Aceasta a fost o analiză complet greșită, bazată pe o lipsă de familiaritate cu politica iraniană și cu oficialii Republicii Islamice. O iluzie analitică care nu a reușit să recunoască faptul că Raisi, care chiar vorbește persană ca un elev de școală primară, nu putea îndeplini standardele regimului pentru a-i succeda lui Khamenei. Cu toate acestea, iluzia a persistat.
Pentru mulți observatori, acest blocaj pare să deschidă calea pentru IRGC, care se presupune că este o forță de elită formată din 120.000 de membri salariați, la care se adaugă milioane de voluntari răspândiți în întreaga națiune. Descrisă ca un stat în stat, influența IRGC se extinde dincolo de simpla competență militară, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, printr-o axă strategică care ajunge până în Gaza. Mai mult, se pare că s-a împletit în țesătura sectoarelor economice emergente, contestând în mod ostentativ poziția venerabilă a clerului – o pretenție care încă se agață de legitimitatea sa fundamentală. Cu toate acestea, cineva s-ar putea întreba dacă nu cumva acest portret de autoritate și control total nu este oarecum exagerat.
Întrebarea este cum ar putea generațiile tinere, care au ieșit în stradă punându-și trupurile în calea regimului, să accepte o trecere de la turbanele teocrației la uniformele Gardienilor, acele forțe care au gestionat represiunea în stradă după moartea lui Mahsa/Jina Amini, femeia kurdă de 22 de ani ucisă în septembrie 2022 pentru că și-a dezvăluit o șuviță de păr. Aceleași care au reținut-o pe Nika Shakarami, în vârstă de 16 ani, la primul ei protest, încărcând-o într-unul dintre camioanele folosite pentru a sparge și dispersa demonstrațiile. Au crezut că era „un lider al revoltelor”, o adolescentă care îi spusese mătușii sale: „În seara asta, stau la o prietenă, nu mă așteptați”… Au încărcat-o, au bătut-o cu bastoane și electroșocuri, au violat-o și, în cele din urmă, i-au aruncat cadavrul pe trotuar.
Fotografie: Schimbările din orice țară sau regiune sunt de obicei asociate cu tinerii (sursa: Pixabay, CC0)
Abonează-te la canalul blogului Podul Persan al Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter! El are și canal din Telegram.
- Analiză - Анализ - Analysis
- Drepturi sociale - Социални права - Social Rights
- Feminism și drepturile femeilor - Феминизъм и права на жените - Feminism and women's rights
- Intelectuali - Интелектуалци - Intellectuals
- Iran - Иран - Iran
- Opinii - Мнения - Opinions
- Politica națională - Национална политика - National Politics
- Română
- Traduceri - Преводи - Translations