
Mărturia lui Siavash Shahabi la o întâlnire feministă din Sofia
Siavash Shahabi
La 10 septembrie 2022, în cadrul conferinței Întâlnire Feministă Internațională, organizată de organizația feministă bulgară LevFem și de Platforma Transnațională de Grevă Socială (8-11 septembrie 2022), a avut loc la Clubul Architecților din Sofia un panel pe tema migrației. Mai jos puteți citi o versiune ușor editată a discursului lui Siavash Shahabi în cadrul panelului. Siavash Shahabi este un refugiat politic iranian, care locuiește în Atena și scrie pe blogul “The Fire Next Time”.
Bună ziua. Eu sunt Siavash, un refugiat politic din Iran. În prezent, locuiesc în Atena și sunt acolo de aproximativ 6 ani. Am vrut să vorbesc despre situația din Grecia, din Atena.
În general, în Grecia, capacitatea taberelor de refugiați este de doar 17.000 de refugiați. Bineînțeles, numărul refugiaților din regiune este mult mai mare. În momentul de față începem cu Atena, iar organismul de imigrație și azil vrea să închidă ultima tabără din oraș – Eleonas. În ciuda situației sanitare din tabără, mulți dintre migranți doresc să rămână acolo pentru că au acces ușor la asistență medicală, școlile sunt aproape și au acces la orice loc de muncă. Sunt lucruri la care nu au acces, în timp ce locuiesc în alte tabere, deoarece toate acestea sunt atât de departe de orașe și nu există o furnizare adecvată a serviciilor în interiorul taberelor pentru ei, în special a serviciilor medicale.
Vorbind despre celelalte tabere, trebuie să menționez că majoritatea persoanelor care trăiesc acolo provin din grupuri vulnerabile, cum ar fi femeile însărcinate, în special persoane din țările africane. Majoritatea dintre aceștia trăiesc în Grecia de cinci sau șase ani fără documente.
Există un fel de structură juridică în Grecia care respinge în mod constant cererea lor de a obține statutul de refugiat. În general, se explică într-un singur paragraf că țara de origine este sigură și că solicitantul nu îndeplinește criteriile necesare pentru a primi azil. Acest paragraf este copiat pe documentele de decizie ale migranților, iar aceștia încearcă doar să își reînnoiască cererea. Ceea ce este foarte complicat.
În ultimele două sau trei luni, guvernul a oprit treptat toate serviciile din tabere, medicale, asistenți sociali. Toate ONG-urile au fost retrase din tabăra Eleonas.
Nu mai oferă nimic. Nu oferă hrană în mod corespunzător tuturor. Oferă hrană doar solicitanților de azil care au fost înregistrați în tabără. Numărul de refugiați din Eleonas până în august 2022 se ridica oficial la 650. Dar mâncarea, de exemplu, a fost oferită pentru un număr situate între 200 și 300 de persoane. Acest lucru înseamnă infracțiuni sau vătămări pentru oamenii înșiși.
Au existat câteva modalități de a-și asigura hrana unii altora, cum ar fi colectarea de alimente din magazine sau din piețele zilnice din oraș, iar apoi distribuirea.
La 16 august 2022, am avut anunțul că vor să evacueze tabăra. Dar a existat un protest foarte bine organizat de către oamenii din tabără, majoritatea congolezi. L-au organizat foarte bine și au reușit să obțină o amânare. Dar pe 19 august 2022, am avut parte de un atac din partea polițiștilor. Oamenii din tabără au încercat să nu-i lase să intre și, de asemenea, pe lângă cei care își așteptau documentele, încercând să împingă administrația taberei să își facă treaba. Au încercat să își primească documentele din afara taberei, de la biroul de azil. Dar pe 19 august, poliția a atacat puternic oamenii. Au bătut femei însărcinate. Câteva persoane au fost arestate. Există persoane cu acuzații precum tulburarea liniștii publice!
Apoi, dacă nu mă înșel, a fost un alt anunț de evacuare. Suntem atât de familiarizați cu acest lucru. Încercăm să menținem mereu rezistența taberei pentru a evita evacuarea.
Din păcate, a existat un emigrant pakistanez, Waris Ali, care avea o situație complexă. A fost chemată o ambulanță. Dar aceasta a venit cu o întârziere de peste două ore. Au fost trei autobuze de poliție. Poliția era acolo și niciunul dintre ei nu a chemat ambulanța și a chemat degeaba până când acest om a murit.
Avea trei copii. Trăia în Grecia de mai bine de șase ani fără acte, iar cel mai mic avea doar trei luni. Pentru că nu există niciun medic în tabără, nu există asistență medicală în tabără, nimic, nicio urgență. Este evident că și Grecia se confruntă cu servicii medicale foarte proaste în general. Când vine vorba de refugiați și migrație, a fost foarte clar cine se află aproape de capătul listei de atenție. Acest om a murit pentru că ambulanța nu a fost acolo.
Evacuarea taberei a fost amânată din nou. Dar, în general, există oameni care cer guvernului să o evacueze complet până la sfârșitul anului.
Am vrut să menționez că tratamentele diferite, împreună cu aceste condiții pe care le avem, sunt percepute în mod clar ca un comportament rasist al tuturor guvernelor din Europa. În prezent, în Grecia trăiesc aproximativ 74.000 de ucraineni, dintre care niciunul nu locuiește în tabere. Ei le oferă aproape totul. Desigur, situația lor este proastă, dar există un tratament diferit pentru ei. Avem atât de mulți oameni în tabere care așteaptă documente de aproximativ 10 luni, 15 luni. Refugiații ucraineni își primesc documentele într-o jumătate de oră sau în câteva zile!
Când recunosc pe cineva ca refugiat, când oferă protecție internațională, durata de ședere este de trei ani. Și imaginați-vă că ați pierdut deja un an sau un an și jumătate doar pentru a vă primi documentele. Asta mi s-a întâmplat și mie. Sau ai protecție subsidiară, care este de doar un an, dar îți primești documentele după zece luni, așa că le primești când expiră și te obligă să părăsești și structurile.
În această situație, trebuie să te duci în stradă sau trebuie să forțezi cumva administrația pentru a rămâne în tabere. Cred că acest lucru este foarte important atunci când vorbim despre această situație folosind un limbaj pe care aceste autorități îl merită. Nu ar trebui să fim politicoși atunci când vorbim, nu ar trebui să fim politicoși atunci când ne adresăm lor. Ele sunt rasiste. Sunt naziști.
Uneori, ministrul migrației și azilului din Grecia susține: “Ucrainenii sunt adevărații refugiați”. Eu le spun: “Bine, recunoașteți Turcia ca fiind o țară sigură. De ce alte țări nu sunt sigure pentru ucraineni? Cum pot ei să vină pur și simplu în țară, iar restul trebuie să stea în tabere timp de cinci-șase ani fără nimic și să fie torturați?”.
Acest lucru trebuie să fie înțeles. Guvernul este foarte clar. Ministrul grec al imigrației a venit la televizor și a spus doar că “acești oameni au culturi diferite”. Ce a vrut să spună? Viktor Orban este un nazist, el spune că “rasa maghiară nu vrea să se amestece cu alte rase”. Este același limbaj pe care îl folosesc toți.
Cred că și noi trebuie să fim atenți la propriul nostru limbaj și la modul în care ne adresăm acestor oameni. Nu ar trebui să discutăm despre aceste lucruri. Ar trebui să fim politicoși atunci când vorbim despre ele. Am văzut aceleași lucruri în Iran, aceleași lucruri cu Turcia. Iar acum trăiesc într-o țară care pretinde că este o țară democratică. Dar este același tipar.
Este vorba despre mișcările de migranți. Adică, cu atât de multe lucruri sunt cu adevărat rușinoase, mai ales când vorbim și pentru feminism. Cred că mișcarea feministă din Europa, în special, trebuie să abordeze acest aspect atunci când vorbesc despre femei. Atunci când femeile vin din țări precum Iran sau Afganistan, nimeni nu ar trebui să le întrebe de ce vin în această țară. Pentru că noi știm ce se întâmplă în aceste țări cu femeile, implicit, prin natura legii. Cred că trebuie să ne gândim și la propriul nostru limbaj, la cine suntem, la ceea ce vine de la noi.
Vă mulțumesc.
Foto: Protest în tabara Eleonas (sursă: The Fire Next Time)
Citește în limba engleză!
Citește în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Persan al Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter! El are și canal din Telegram.